LA MULȚI ANI FERICIȚI, VICTORIA LUNGU!!!

     Victoria Lungu s-a născut la 27 noiembrie 1971, în Grinăuți, raionul Râșcani din Moldova. Este o interpretă de muzică ușoară, romanțe și de estradă din Republica Moldova. Este cunoscută mai ales pentru piesa Viață Viață, care este cartea sa de vizită.

     Între anii 1978 – 1989 a învățat la Școala Medie de Cultură Generală din satul Grinăuți, apoi între anii 1979–1984 la Școala Muzicală din satul Pelinia, specialitatea vioară, ulterior începând cu 1989 a studiat la Institutul de Arte din Chișinău la Facultatea Actor de teatru și cinema, unde absolvește în anul 1992 și urmează cursurile Conservatorului de Stat din Chișinău la facultatea Canto de estradă și jazz, absolvind în 1997.

      Și-a demonstrat profesionalismul în domeniul muzicii ușoare participând la numeroase concerte și festivaluri, la care deține și premii, fapt ce a contribuit la o recunoaștere a interpretei de către publicul larg și de către elita muzicală. Se implică cu entuziasm în diverse concerte de binefacere din țară. Un accent important în realizarea carierei sale de interpretă a constituit-o și colaborarea cu compozitori și textieri profesioniști.

 Premii:

• 1992 – premiul II la Festivalul de muzică ușoară din Buzău;
• 1993 – premiul II la Festivalul de muzică ușoară din Moldova „Clipa de noroc”;
• 1999 – premiul I la Festivalul de muzică ușoară din Moldova „Maluri de Prut”.

ȘTEFAN NEAGA - COMPOZITOR DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ȘI APĂRĂTOR NEOBOSIT AL VALORILOR NAȚIONALE

    Ștefan Neaga s-a născut la 24 noiembrie (7 decembrie) 1900, în oraşul Chişinău, Basarabia, într-o  familie de lăutari. Bunicul său era cobzar, tatăl cînta la vioară. Din frageda copilărie a simţit farmecul melodiilor naţionale moldoveneşti, dându-i astfel posibilitatea, ca la vârsta de numai opt ani să ţină vioara în mînă şi să acompanieze după auz melodiile din repertoriul orchestrelor de instrumente populare. A făcut studii la şcoala muzicală din Chişinău (1913-1917), studiind pianul. Viaţa politică din Basarabia de atunci a influenţat puternic atât viaţa culturală a Chişinăului, cât şi asupra şcolarizării tânărului. Pleacă la Bucureşti pentru a-şi continua studiile muzicale. Calea sa de afirmare are loc în cadrul orchestrei de muzică populară a minunatului viorist Grigoraş Dinicu, care a găsit în persoana tânărului muzician basarabean nu numai un interpret talentat, dar şi un adânc cunoscător al cântecelor şi dansurilor populare. Repertoriul muzical în taraful lui Gr. Dinicu era alcătuit în bună parte din romanţe şi arii naţionale, care ia permis lui Şt. Neaga să păstreze legătura cu muzica populară şi să prelucreze mai multe dintre aranjamentele orchestrei. Cultura muzicală bucureşteană a jucat un rol important în formarea stilului artistic, permiţându-i să-şi lărgească şi orizontul cunoştinţelor muzicale. Neaga frecventeză concertele orchestrei filarmonice, spectacolele de operă, studia în continuare pianul şi compoziţia la Academia de muzică şi artă dramatică. Aici l-a întâlnit pe Dimitrie Cuclin, compozitor, muzicolog, filosof, scriitor şi traducător român. Datorită lui, Şt. Neaga face cunoştinţă cu muzica compozitorilor impresionişti, deseori va recurge mai apoi la mijloacele de expresivitate proprii acestui curent. Primele lucrări ale compozitorului au apărut în anii ’30 ai secolului XX: o simfonie, o sonată de pian, o sonată de vioară şi pian, cîteva piese instrumentale pentru ansambluri de cameră, trei schiţe somfonice (Dor de ţară, La joc, Februarie cu brumă şi zăpadă), piese de pian şi altele. Unele din ele au fost menţionate la concursul naţional de compoziţie „George Enescu”. Aceste lucrări au fost punctul de pornire al creaţiei compozitorului, căci în continuare lucrările lui vor purta haina originalităţii, imprimate cu artă populară, una din trăsăturile de bază ale întregii sale creaţii componistice. În 1937 pleacă într-un turneu la Paris împreună cu orchestra lui Grigoraş Dinicu, rămâmând acolo pentru o perioadă mai îndelungată, timp în care îşi perfecţionează cunoştinţele la şcoala normală de muzică. A avut ca pedagogi pe muzicienii cu renume mondial – pianistul Alfred Cortot, dirijorul Charles Munch, compozitoarea Nadia Boulanger. Aflându-se în străinătate, Ştefan Neaga îşi încerca acordurile sufletului în crearea pieselor muzicale despre meleagurile natale. În 1940 el scrie una dintre cele mai reuşite creaţii de talent – Doina pentru oboi cu acompaniament de orchestră,  iar doi ani mai târziu, în timpul războiului a creat cea de-a doua Doină – pentru soprano de coloratură şi orchestră, scrisă de asemenea în stil naţional cu utilizarea elementelor de improvizaţie ale doinelor moldoveneşti. În 1942 realizează Fantezia moldovenească pentru vioară, pian şi orchestră de coarde, o adorabilă piesă muzicală, care redă tabloul unei sărbători populare. Muzica fanteziei aminteşte de melodiile romanţelor şi ale dansurilor naţionale.

     Tema războiului este frecventă în creaţia compozitorului. Între aniii 1941-1942  compune şi suita simfonică monumentală Moldova pentru orchestra mare simfonică în care, datorită procedeelor melodice, armonice şi timbrale, compozitorul încearcă să dezvăluie acest conţinut, readucând în prim plan intonaţiile febrile ale cântecului haiducesc, invocâd astfel şi trecutul trist al poporului nostru. Episoadele muzicale cuprind melodii dansante. Are loc o dezlănţuire şi un dialog al instrumentelor de suflat şi a celor de coarde. Însă ca formă această suită nu este integră, compozitorul nu reuşeşte să valorifice tot materialul muzical. La aceeaşi temă Şt. Neaga creează în 1943 Poemul despre Nistru pentru orchestra simfonică, care poartă un caracter naţional datorită intonaţiilor de horă moldovenească şi a celor proprii doinei populare,. Din acest motiv lucrarea  a fost pusă la baza dezvotării melodice a poemului.  Poemul despre Nistru este una din cele mai frumoase realizări ale compozitorului, fiind prima creaţie simfonică din muzica moldovenească, care a intrat în fondul de aur al artei muzicale moldoveneşti. O altă piesă pentru vioară şi pian, scrisă în 1942 a fost Horodinca însoţită de subtitlul Amintire despre nunta moldovenească, apoi Improvizaţie, concepută ca o melodie liberă şi curgătoare. Purtând în suflet dragostea faţă de tot ce exprimă sentimentul naţional, compozitorul intuia dintotdeauna la realizarea unui vis al său – să lucreze asupra unui concert pentru vioară şi orchestră. Vioara este instrumentul preferat al poporului nostru. Dar la realizarea practică a acestei idei el a putut trece  în 1943, aflându-se la Moscova. În crearea concertului pentru vioară şi orchestră (D-dur) Ş. Neaga s-a inspirat din creaţia lui A. Haceaturean şi a fost primul de acest gen în istoria muzicii moldoveneşti. Concertul a fost interpretat pentru prima oară la Chişinău în 1945. După război Şt. Neaga revine la Bucureşti, unde îi este greu să supravieţuiască şi se reîntoarce în Chişinăul natal. Îl găseşte schimbat. Viaţa culturală începe să revină la normalitate, sunt reabilitate şi fondate noi instituţii muzicale : Conservatorul, şcoala muzicală specială, şcoala muzicală de şapte ani, apar noi colective interpretative. Lucrând în calitate de director-adjunct  la Conservatorul de Stat se manifestă ca un profesionist în  domeniul muzical, începe scrierea unor noi lucrări ce au la bază frumuseţea naturii ţinutului natal, muzicalitate accesibilă în stil popular şi culori vii. Scrie muzică pentru cântecul Hora biruinţei (vers. Em. Bucov),  Imnul RSSM (vers. B. Istru), cantata sextipartită Ştefan cel Mare (vers. E. Bucov), cântecul liric Paraschiţa (vers. E. Bucov), cantata Basarabenii (vers. L. Corneanu), cantata 25 de ani ai RSSM (vers. A. Lupan şi P. Cruceniuc), oratoriul octopartit Cântarea renaşterii în legătură cu jubileul de 20 de ani de activitate a Capelei corale de Stat „Doina”, ultima creaţie a compozitorului.

   Meritul muzicianului Ştefan Neaga este destul de mare. Activitatea componistică a maestrului cuprinde mai bine de două decenii. Înainte să ajungă la afirmare, Şt. Neaga, ca şi mulţi alţi  muzicieni din generaţia sa a străbătut o cale plină de contradicţii. A fost atent cu publicul pentru care şi-a consacrat munca sa. Îl caracterizează căutările insistente şi dorinţa mare de a scoate în valoare creaţia populară. Anume muzica populară  l-a ajutat să creeze lucrări valoroase, care au îmbogăţit arta noastră muzicală. Este considerat pe drept un cântăreţ al poporului.

 

   Premii şi titluri onorifice:
1944 – Maestru Emerit al Artei din Republica Moldova;
1950 – Laureat al Premiului de Stat.
Din 1934 a fost Membru al Societăţii Compozitorilor Români; din 1944 – membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova.

A decedat la 30 mai în anul 1951 la Chișinău.

 

ANASTASIA ISTRATI - VOCEA DE AUR A FOLCLORULUI

     Anastasia Istrati (n. 23 noiembrie 1942, Sireți, Republica Moldova - d. 26 septembrie 2016) a fost o interpretă de muzica pupulară românească din Basarabia. 

     A făcut studii la Școala de Muzică din Slobozia (1959-1963) în clasa de dirijor cor a profesorului Petre Stroiu.

     Anastasia a fost coristă în Capela „Doina” a Filarmonicii din Chișinău în anii 1963-1966 și 1974-1975 și la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău în anii 1977-1981 și din 1982. A fost solistă în Orchestra de muzică populară „Mugurel” (1966-1974) și „Fluieraș” (1974-1977). A fost în turnee în orașe ca Budapesta, Berlin, Madrid, Bruxalles. La Radio Moldova a înregistrat melodiile Neicuță, să nu mă uiți, Mie-n roșu-mi șade bine, Hai, poftim la mese mari etc. În 1967 a jucat într-un film muzical realizat de Emil Loteanu. 

     A fost distinsă cu Premiul I la un Festival de Muzică Populară de la Moscova. În 2010, a fost decorată de Președintele Republicii Moldova Mihai Ghimpu cu Titlul onorific „Maestru în Artă”.

      Anastasia Istrati - o prezenţă scenică admirabilă, un repertoriu inconfundabil. Era faimoasă chiar de la începutul activităţii sale în Orchestra „Mugurel” în 1966, în 1967 devenind protagonista unui film muzical realizat de regizorul și scenaristul Emil Loteanu.
     Împreună cu Orchestra „Mugurel” şi cu primii solişti ai acesteia, Anastasia Istrati a mers prin turnee în satele Moldovei, fiind aplaudată în același timp în multe republici din fosta Uniune Sovietică.
     „Anastasia Istrati și Maria Drăgan au fost primele soliste pe care le-am văzut și care m-au îndrumat să devin cântăreaţă”, a spus interpreta Ioana Căpraru.
     „Anastasia Istrati a cântat pentru public. Și-a iubit publicul, iar acesta i-a răspuns cu aceeaşi dragoste”, spune interpreta Iustina Scarlat.

    Anastasia Istrati va fi înmormântată în satul natal Sireţ, raionul Străşeni.

DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ PENTRU CÂNTECUL POPULAR - TAMARA CIOBANU

     

      Tamara Ciobanu (născută Taratanskaia, n. 22 noiembrie 1914 - d. 23 octombrie 1990) a fost una din cele mai cunoscute cântărețe de operă și muzică populară din Moldova din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

    În anii 1945-1951 a fost solistă a Radiodifuziunii din RSSM, între 1951-1973 a fost solistă a Orchestrei de Muzică Populară „Fluieraș”. În anii 1973-1980 a lucrat ca conferențiară a Catedrei de Canto a Academiei de Muzică „G.Musicescu”. Artistă a poporului din URSS. A interpretat rolul Tatianei în opera Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, și rolul lui Cio-Cio-San din opera cu același nume de Giacomo Puccini. Din 1972 a fost președinte a Societății muzical-corale din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. În anul 1950 a primit Premiul de Stat al URSS.

     Tamara Ciobanu s-a născut pe 22 noiembrie 1914,  în satul Berezlogi, județul Orhei, Basarabia. După absolvirea liceului de fete "Principesa Dadiani" din Chișinău, își continuă studiile la Școala de Medicină, apoi la Conservatorul de la Saratov (1941-1944). În aceasta perioada participa in calitate de soprano in corul celebrului preot și om de cultură Mihail Berezovschi. A luat lecții particulare de canto , ca peste puțin timp să-și aprofundeze studiile muzicale la Conservatorul de Stat din Moldova, pe care l-a absolvit în 1947. În același an a participat la primul Festival Mondial al Tineretului și Studentilor din Praga, unde a cântat: Doina, Marioara, Leana, cântece care au devenit cartea de vizita a Moldovei. La acest festival a fost distinsă cu titlul de Laureat și diploma de gradul I.

     În anul 1950, după un turneu la Moscova  cu Orchestra “Fluieraș”, i se conferise Premiul de Stat al URSS, iar după asta fusese aleasă deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. Și-a folosit statutul său de deputat pentru a ajuta o mulțime de oameni. După o altă prezență la Moscova, în 1957, i s-a deschis drumul peste hotare. A fost în turnee în Germania Democrată, la Praga, Montreal, Tirana. A ajuns și pe litoralul Oceanului Indian. Aflându-se peste hotare, vizita muzee, monumente de istorie și cultură, în mod special, magazine cu flori. La unul din concertele Tamarei Ciobanu în România a asistat și Mihail Sadoveanu. În timp ce aceasta evolua pe scenă, scriitorul și-a sprijinit capul în mâini și a șoptit: “Dumnezeiește. Dumnezeiește.”

    În repertoriul interpretei sunt multe piese scrise de Dumitru Gheorghiță, Eugen Coca, Eugen Doga. Se spune că ea suferea, că nu avea libertatea alegerii repertoriului, că nu putea vorbi despre studiile sale din anii interbelici și participarea la bogata viață culturală a Chișinăului de până la ocupația sovietică.

     Din 1972 a fost președinte al Societății Muzicale Corale din RSSM, deputat al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice.

     Din 1989, numele Tamarei Ciobanu il poarta prestigiosul Concursului Național al interpreților de cântece folclorice “Tamara Ciobanu”. Sora Tamarei Ciobanu, Valentina Savițchi, a fost cântăreață de operă. Ea făcuse o carieră strălucită la Opera Națională, dar când Tamara Ciobanu a căzut la pat fiind paralizată, aceasta renunțase la scenă, îngrijind-o în ultimii șapte ani de viață.

     Numele său îl poartă astăzi și o stradă din sectorul Buiucani – strada Tamara Ciobanu (fosta str. Glazunov în perioada sovietică).

 

 

^Surse:

• Cântă Tamara Ciobanu / interpr.: Tamara Ciobanu. – Moskva : Melodia, 1980. – 1 disc.
• Pe drumul dorului : caiet de folclor : in memoria Tamarei Ciobanu / Uniunea Muzicienilor din RM. – Ch. : S. n., 2001. – 134 p.
• Tamara Ceban / Ceaicovschi, Gleb. – Ch. : Lit. artistică, 1980. – 96 p.
• Ciobanu, Tamara / Serafim Buzilă // Buzilă, Serafim. Enciclopedia interpreţilor din Mol­dova. – Ch. : Museum; ARC, 1999. – P. 119-120.
• Ciobanu, Tamara / Serafim Buzilă // Femei din Moldova: Encicl. – Ch. : Museum, 2000. – P. 71-72.
• Ciobanu, Tamara / Andrei Calcea // Calcea, Andrei. Personalităţi Orheiene : Dicţ. encicl. – Ch. : Pontos, 2003. – P. 56-57.
• Ciobanu, Tamara // Chişinău: Encicl. – Ch. : Museum, 1997. – P. 148.
• Ciobanu, Tamara // Literatura şi arta Moldovei : Encicl. – Ch., 1986. Vol. 2. – P. 418-419.

„A DOUA TINEREȚE A-NCEPUT” - ANIȘOARA PUICĂ

     Anișoara Puică s-a născut la 17 noiembrie 1967, într-o familie de ţărani simpli, care ţineau foarte mult la tradiţii.
     În 1985 a absolvit școala medie din satul natal Nicoreni. Aflându-se pe bancile școlii s-a dovedit a fi o mare animatoare a vieții culturale, fiind protagonista tuturor seratelor festive. În 1986 devine studenta la Conservatorul de Stat „G. Muzicescu”.
   Anisoara Puica pe parcursul activității sale ne-a bucurat de nenumarate ori cu rezultate performante, fiind învingatoare a mai multor topuri ale Radioteleviziunii Naționale, are numeroase înregistrări în fondul Companiei de Stat, Teleradio-Moldova.
    În 1985 se învrednicește de premiul II la Concursul „Cântați cu noi”;
1988 – Moscova, premiul II, „Cu cântecul prin viață”;
1991 – România, laureată la Festivalul de Muzică Ușoară;
1996 – Grand Priul Emisiunii pentru Tineret „Clepsidra”;
1997 – Moldova, premiul I „Maluri de Prut”;
1999 – Moldova, premiul I „Maluri de Prut”, împreuna cu Nelly Ciobanu a cântat piesa „Încredere” scrisă de compozitorul Liviu Știrbu;
2001 – participă la festivalul din Germania, or. Frankfurt, unde s-a bucurat de un mare succes;
2002 – Coreia de Nord, premiul II, unde au participat 54 de țări;
2004 - i-a fost decernat "Microfonul de Aur";
2004 - a fost numita de TVM, cea mai eleganta interpreta anului 2004.

     Interpretei ii este aproape și cântecul popular, având în repertoriu multe remixuri populare, cunoaște multe romanțe. Ana Puica contribuie la prosperarea artei naționale, participând la Festivalurile Internaționale de Muzică Usoară „Mărțisor”.
     Pe parcursul acestor ani, câîntăreața este marcată de dorința de a reda stări de sentimente etern valabile decupate din decorul tumultos al cotidianului. Prin sinceritate și emotivitatea interpretării, Ana Puica răscolește inimile îndrăgostiților de muzică.
     În prezent Ana Puica activează la Centrul de Cultură și Artă „Ginta Latină” în funcție de artistă-vocalistă.

BIOBIBLIOGRAFIE: GHEORGHE MUSTEA - COMPOZITOR, ACADEMICIAN

     Gheorghe Mustea s-a născut pe 1 mai 1951 în satul Mândreşti, raionul Teleneşti. A absolvit Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”, clasa de flaut al profesorului V. Rotaru (1970-1975), specialitatea compoziţie în clasa prof. V. Zagorschi şi dirijatul simfonic şi de operă la prof. I. Alterman (1975-1980). În 1980, Gheorghe Mustea devine laureat al Concursului de compoziţie din Moscova, prezentând Concertul pentru Orchestră nr. 1, iar în 1990 -  laureat al Premiului de Stat pentru opera cu subiect istoric „A. Lăpuşneanu”. Este Artist al Poporului, deţinător al "Ordinului Republicii", profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, al cărei rector a fost în anii 1999-2002.

     Biblioteca Națională a Republicii Moldova, în colaborare cu Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, a lansat  pe 31 octombrie, 2017 - Biobibliografia „Gheorghe Mustea – Compozitor, Academician".

     Potrivit alcătuitoarei ediţiei, Lilia Balan, volumul include antologii de muzică tipărită, note şi articole în culegeri colective, ziare şi reviste, cărţi, publicaţii, înregistrări audio şi video, manuscrise din arhiva personală a compozitorului, aprecieri şi referinţe bibliografice.

    Compozitorul Gheorghe Mustea menționează că la această lucrare s-a muncit foarte mult. „În ultimele trei luni m-am aflat mai mult la bibliotecă. Cartea este o sinteză a întregii mele activităţi. În sfârşit, aici o să găsesc tot ce e scris despre creaţia mea”, a accentuat Gheorghe Mustea. Totodată, directorul general al Bibliotecii Naţionale, Elena Pintilei, a afirmat că această carte cuprinde în exclusivitate creaţia componistică şi muzicologică a lui Gheorghe Mustea, astfel încât cercetările vor fi continuate în al doilea volum, care va cuprinde şi activitatea de interpret, de profesor şi cea de dirijor a maestrului.

    Profesorul universitar Ion Gagim, moderatorul manifestării, a subliniat că Gheorghe Mustea a înregistrat în fonoteca de aur a Radioteleviziunii peste 800 de creaţii de muzică simfonică, vocal-simfonică, muzică de cameră instrumentală, muzică de cameră vocală, muzică de cor etc.

    În context, directorul Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Victor Ghilaş, a accentuat: ”Gheorghe Mustea este un muzician polivalent, care a abordat toate genurile muzicale, iar academicianul Aurelian Dănilă a specificat că el este un pionier în muzica de operă naţională, semnând două lucrări de acest gen: Opera „Alexandru Lăpuşneanu” şi opera „Ştefan cel Mare” ”. 

      

    „Cartea Gheorghe Mustea. Compozitor. Academician. Biobibliografie, oglindește viața și activitatea compozitorului, dirijorului, interpretului, profesorului universitar și academicianului Gheorghe Mustea. Volumul include: antologii de muzică tipărită, note și articole în culegeri colective, ziare și reviste, cărți, publicații seriale, înregistrări audio și video (CD-uri, discuri de vinil, casete), înregistrări din fonoteca IPNA a Companiei „Teleradio-Moldova”, informații selectate din internet în limbile română, rusă etc., manuscrise din arhiva personală a compozitorului, precum și articole introductive scrise de personalități marcante (dr. hab. Victor Ghilaș, dr. hab., prof. univ. Ion Gagim), tabel cronologic, aprecieri și referințe bibliografice.

 

    Referințele bibliografice sunt aranjate în următoarele șapte compartimente: „Opera”, „Articole semnate de Gheorghe Mustea”, „Referințe despre viața și opera maestrului Gheorghe Mustea”, „Surse electronice on-line”, „Emisiuni radiofonice cu participarea maestrului Gheorghe Mustea”, „Emisiuni televizate cu participarea maestrului Gheorghe Mustea”, „Prezențe internaționale” și „Viața în imagini”.

    Compartimentul Opera include patru subdiviziuni: Muzică tipărită, Audiodocumente, Înregistrări din fonoteca IPNA a Companiei „Teleradio-Moldova”, Documente audio-video din internet.

     În subdiviziunea Muzică tipărită edițiile sunt aranjate după genuri: „Opera”; „Muzică simfonică”; „Muzică vocală” „Coruri”; „Muzică camerală vocală. Cântece de estradă și în stil popular. Balade. Romanțe”; „Cântece pentru copii”; „Muzică instrumentală”; „Muzică de scenă”, „Prelucrări, aranjamente”. Iar în cadrul genurilor muzicale documentele sunt distribuite după modul de interpretare.

    Descrierile bibliografice ale tuturor subdiviziunilor sunt aranjate în ordine cronologică, iar în cadrul anilor – în ordine alfabetică. Referințele bibliografice fără indicarea anului de ediție sunt aranjate la sfârșitul subdiviziunilor corespunzătoare în ordine alfabetică.

Descrierile și referințele bibliografice ale materialelor respectă standardele în vigoare cu privire la activitatea de informare și documentare.

    La alcătuirea cărţii Gheorghe Mustea. Compozitor. Academician. Biobibliografie au fost consultate: colecțiile Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, ale Bibliotecii Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, ale fonotecii IPNA a Companiei „Teleradio-Moldova”, documente ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei, rapoartele științifice ale academicianului, sursele electronice online, materialele din arhiva și biblioteca personală a compozitorului.

    Selectarea surselor  a fost încheiată în august 2017.

    Pentru a facilita căutarea informației lucrarea este înzestrată cu indice auxiliare: „Index de nume al autorilor, textierilor, alcătuitorilor, traducătorilor, interpreților”, „Index de titluri și de versuri (primele cuvinte) ale operei” ”, susține alcătuitorul volumului Lilia Balan.

surse:
https://www.moldpres.md/news/2017/10/31/17008527
Lilia Balan (alcătuitor). Gheorghe Mustea: Compozitor, Academician: Biobibliografie, Chișinău, BNRM, 2017. - 217 p.

GRIGORE ADAM - DOINITORUL DIN FRUNZĂ

VALENTINA GÂLCĂ - DESTIN PE ALTARUL CÂNTECULUI TRADIȚIONAL

ILEANA ȚURCANU - VOCE INEGALABILĂ

MARIA DRĂGAN - TURTURICA DIN BĂLĂUREȘTI

IOANA CĂPRARU - VOCAȚIA PREDESTINATĂ A UNUI ARTIST

VALENTINA SAVIȚCHI - 90 DE ANI DE LA NAȘTERE

    Savițchi Valentina - soprană lirică de coloratură, s-a născut pe data de 10.08.1954. A făcut studii la Conservatorul din Chișinău (1945-1954) cu Solomon Tregubov, Elena Stepanova și Lidia Babici (canto), Ana Smericinschi (pian auxiliar), Alexandra Beilina (istoria muzicii), Timofei Gurtovoi (mișcare scenică). Activează în calitate de solistă la Radio Chișinău (1947-1952) și în trupa Teatrului de Operă și Balet (1952-1986). În 1964 primește titlul de Artistă a Poporului din Republica Moldova. Este laureată a concursurilor mondiale ale studenților și tineretului (Varșovia, 1956; Moscova, 1957).

     Pleacă în turnee artistice la Sofia, București, Budapesta, Praga, Viena, Belgrad, Moscova etc.

     A înregistrat la Radio Chișinău creații de N. A. Rimski-Korsakov, S. Rahmaninov, D. Gheorghiță, S. Șapiro, E. Coca, S. Atanasiu-Zlatov, D. Gherșfeld, D. fedov, V. Rotaru, A. Ranga ș.a.

Roluri:

• Olesea („Trembita” de I. Miliutin);
• Ileana („Covorul Ilenei” de V. Avetisov);
• Florica („Grozovan” de D. Gherșfeld);
• Stela („Vânt de libertate” de I. Dunaevski);
• Marfa („Logodnica țarului” de N. A. Rimski-Korsakov);
• Michaela („Carmen”) și Leila („Pescuitorii de perle” de J. Strauss);
• Gilda („Rigoletto”), Desdemona („Otello”) și Violetta („Traviata” de G. Verdi);
• Mimi („Boema” de G. Puccni), Prilepa („Dama de Pică” de P. I. Ceaikovski).

 

Discografie:

• Rândunea cu stea în frunte, Sârba flăcăilor;
• Gherșfeld, D., Grozovan. Arioso Floricăi din act. II. Duetul Florica-Roxandra;
• Pe sub deal, pe sub pădure;
• M-a trimis măicuța;
• Azi e zi de sărbătoare;
• Măi scripcare, măi cobzare.

Filmografie: 

• Cântă Valentina Savițcaia, „Telefilm-Chișinău” (1977).

MIHAIL MUNTEAN - REPREZENTANT AL OPEREI SECOLULUI XX

     Mihai Munteanu (n. 15 august 1943, Criva, județul interbelic Hotin, Basarabia, Regatul României, actualmente în Republica Moldova) este un interpret moldovean (tenor lirico-dramatic) și pedagog.

      Din 1971 evolueaza ca solist al Teatrului Național de Opera și Balet din Chișinău. În 1972 a absolvit Institutul de Arte din Chișinău. Între anii 1977 - 1978 și-a desfășurat activitatea la celebrul teatru liric La Scala din Milano. Din 1983 este pedagog la conservatoriul din Chișinău. În 1988 devine Laureat al Premiului de Stat al RSS Moldovenești. În 1980 a fost desemnat Artist al Poporului în RSS Moldovenească, iar în 1986 și Artist al Poporului în URSS. În 1993 a fost decorat cu Ordinul Republicii Moldova. 

    Începând cu toamna lui 2013, alături de cantautoarea Tania Cergă și cântărețul Nicu Țărnă, este unul din cei trei membri ai juriului concursului Moldova are talent .

     Talentul generos, calităţile vocale dintre cele mai bogate, muzicalitatea fină şi artistismul înalt i-au permis să devină solist de frunte şi să fie admirat nu numai în Moldova, dar şi peste hotarele ei. 

     Repertoriul cântăreţului include toate partiţiile valoroase ale tenorului dramatic tezaurul operei clasice şi contemporane, semnate de G.Verdi, G.Puccini, G.Bizet, V.Bellini, P.Ceaikovski, Gh.Neaga etc. A creat roluri de performanţă în filme televizate. Desfăşoară o activitate concertistică prodigioasă.

• Radames  («Aida» G. Verdi)
• Alfredo («Traviata» G. Verdi)
• Manrico («Trubadurul» G. Verdi)
• Don Carlos («Don Carlos» G. Verdi)
• Otello («Otello» G. Verdi)
• Ricardo («Bal Mascat» G. Verdi)
• Mario Cavaradossi («Tosca» G. Puccini)
• Pinkerton («Madama Butterfly» G. Puccini)
• Calaf («Turandot» G. Puccini)
• Turridu («Cavaleria Rusticana» P. Mascagni)
• Canio («Paiaţe» R. Leoncavallo)
• Don Joze («Carmen» G. Bizet
• Gherman («Dama de Pică» P. Ceaikovski)
• Lenski («Evgheni Oneghin» P. Ceaikovski)
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
   https://audiovideoteca.wordpress.com/tag/imagini-cu-mihail-muntean/