30 ianuarie 2018

DIRIJORUL, COMPOZITORUL - EUGEN MAMOT


      Dirijorul, compozitorul, autorul de manuale Eugen Mamot s-a născut la 30 ianuarie 1941 în satul Clococenii Vechi, raionul Glodeni. În anul 1968 a absolvit Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”, clasa – dirijat coral, iar în anul 1984 cea dea doua facultate în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţămînt superior – clasa de compoziție.
     În anii 1976-1989 a fost pedagog și director al școlii de muzică din Ungheni. A ocupat funcția de redactor-șef al Departamentului Muzică al Teleradiodifuziunii din Moldova, dirijor al capelei corale „Doina” și paralel a fost întâi inspector, apoi şef de direcţie la Ministerul Culturii. În perioada anilor 1976-1996 a fost Membru al Consiliului de Conducere al Clubului „Camerton” din oraşul Moscova, condus de academicianul G. Strive. A fost directorul Centrului Republican de Creaţie Populară, a condus corul „Mugurel”, în baza căruia a fost fondat Studioul coral de copii „Lia-Ciocîrlia”, director artistic şi prim-dirijor al căruia a fost şi-a continuat activitatea în calitate de lector la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu”, apoi de conferenţiar la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” şi profesor de Educaţie muzicală şi dirijor al Corului de copii „Şoimii” la Liceul „Mihai Viteazul” din Chișinău. Din anul 2002 moderează Salonul Muzical de la Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” .
     A avut numeroase turnee artistice în Rusia, Ucraina, România ș.a. Are multe înregistrări radio cu formațiile „Mugurel” și „Lia-Ciocârlia”.
     Eugeniu Mamot este autorul a circa 300 de creaţii vocal simfonice, instrumentale, corale, cântece pentru copii, a realizat nenumărate aranjamente muzicale ale melodiilor şi versurilor populare etc.. A elaborat, inclusiv şi în colaborare cu alți autori, mai multe manuale şcolare de muzică, materiale didactice, a publicat articole de specialitate şi scenarii pentru filme.
     A publicat două culegeri de cântece pentru clasele primare în vara anului 2010 și anume „Dulcea mea copilarie” și „Țara copiilor”. În ianuarie 2011, a editat două culegeri corale: "Lia-Ciocirlia" și "Culoarea Pământului". Tot în 2011, a apărut albumul muzical "Beu-curcubeau".

     În anul 1980 este decorat cu Medalia „Eminent al Culturii” din RSSM , iar în anul 1992 obţine titlul Maestru Emerit al Artelor din Republica Moldova, apoi în anul 1996 obţine titlul de “Profesor cu grad didactic superior”, iar în 2001 –devine Cavaler al Ordinului „Gloria Muncii.


Realizări deosebite în activitatea profesională:



1963–1970 Fondator şi dirijoral Corului de copii de la Şcoala de Muzică din Ungheni;

1970–1985 Fondator şi dirijor al Corului de copii „Mugurel”de la Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru” (concomitent cu activitatea la posturi de conducere);

1973 Fondator şi prim-dirijoral Studioului muzical coral ”Lia-Ciocârlia”, pe care l-a condus în 1973-1974 şi apoi în 1990-2006 (concomitent cu activitatea la posturi de conducere);

1982 Fiind redactor-şef al Redacţiei de muzică radio este iniţiatorul şi fondatorul Studioului coral de copii al Radioteleviziunii (conducător artistic a fost recomandat Ştefan Caranfil şi dirijor Liuba Muntean), care din anul 1987 este transferat la Liceul „Iulia Hasdeu” şi astăzi se numeşte Corala „Trisor”;

1982 Iniţiator şi fondator al Orchestrei de cameră a Radioteleviziunii. La postul de dirijor au activat A. Gherşfeld, apoi A. Samoilă;

1970–2006 A educat şi promovat tineri talente: solistele Corului „Mugurel” Zinaida Bolboceanu, în prezent Artistă a Poporului, şi Irina Bivol, în prezent cunoscută solistă-vocalistă; discipolele din SMC „Lia-Ciocârlia”, condus de Eugen Mamot, astăzi sunt: Viorica Lozova, solistă-vocalistă; Mariana Şura, Artistă Emerită, solistă-vocalistă; Mariana Bulicanu, solistă la Opera Naţională; Mariana Simion, solistă-vocalistă, absolventă a Academiei de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, Laureată a Concertului Internaţional; tineri dirijori de cor precum Luminiţa Istrati, Director artistic şi prim-dirijor al SMC ”Lia-Ciocârlia”; Zinaida Nadirov, Maia Patic, Tatiana Bejenaru, care muncesc în ţară şi peste hotare;

1970–1989 Fiind la posturi de conducere a promovat tineri specialişti la posturi de conducere ale colectivelor profesioniste: Vasile Condrea – maestru de cor principal la Opera Naţională; Dumitru Goia-dirijor la Opera Naţională; Titus Jucov -regizor la Teatrul „Licurici”; Ion Uncu -redactor-şef adjunct al Redacţiei de muzică radio, apoi redactor-şef la Redacţia de muzică TV; Teodor Zgureanu- conducător artistic şi prim-dirijor al corului Radioteleviziunii; Victor Stahi-redactor-şefadjunct, apoi redactor-şef al Redacţiei de muzică radio; Constantin Seoticailo - redactor-şef adjunct, apoi directorul colectivelor artistice ale Radioteleviziunii; Pavel Goia - dirijor secund în Orchestra Radioteleviziunii; Nicolae Botgros-dirijor secund în Orchestra „Folclor”; Valentin Dani-dirijor secund în Orchestra „Folclor”; Petre Neamţu- dirijor principal în Orchestra „Folclor”;Valentin Budilevschi - dirijor principal în Capela corală „Moldova”; Luminiţa Istrati- director artistic şi prim dirijor al SMC „Lia-Ciocârlia”. Pe timpurile sovietice la posturile de conducere ale colectivelor artistice erau recomandaţi specialişti cu experienţă, membri de partid din afara republicii, astfel că propunerea unui tânăr specialist localnic, care nu era membru de partid, era un act de curaj şi puţini din organele de conducere se hotărau la un astfel de pas. În curând, după ce dosarele lui N. Botgros, G. Şevcişin şi V. Dani au fost examinate de slujbele speciale şi aprobate, foarte uşor li s-au propus posturi devenind persoane de încredere, maeştri consacraţi. A fost necesar ca cineva să-i observe, să le ofere încredere, să-i promoveze şi să-i susţină, pentru a trece toate filtrele instanţelor, care pe atunci se aflau la straja cadrelor. A prezentat cultura corală în ţară şi peste hotare cu Corul „Mugurel” (1970-1985 - Chişinău, Bălţi, Călăraşi, Cernăuţi, Odesa, Odinţovo,Moscova). A realizat cu acest colectiv filmul „Noi desenăm şi cântăm” la Telefilm Chişinău în 1978. Firma „Melodia” a editat discul „Cântă Mugurel”. Editura „Muzâcinaia Ucraina” a editat o culegere „Cântă Mugurel”-din creaţiile compozitorilor moldoveni, Kiev, 1983. A prezentat cultura corală în ţară şi peste hotare cu SMC „Lia-Ciocârlia”(Ucraina-Kiev; Rusia-Moscova; România-Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Brăila, Suceava, Braşov, Târgovişte, Oradea, Fălticeni; Franţa-Paris, Belfort; Bulgaria-Varna; Turcia-Ancara, Istambul.



Publicaţii (culegeri, manuale, scenarii, filme):



1. „Melodii preferate”, culegere de cântece din repertoriul soliştilor Radioteleviziunii moldoveneşti, E. Mamot, Editura „Literatura Artistică”, Chişinău, 1980;

2. „Spivaie Mugurel” („Cântă Mugurel”), culegere de creaţii corale ale compozitorilor

moldoveni interpretate de Corul „Mugurel”, E. Mamot, Z. Tcaci,Editura ”Muzâcinaia Ucraina”, Kiev, 1983;

3. „Ce şopteşte izvorul”, culegere de creaţii corale pentru cor de copii pe versurile lui Grigore

Vieru. E. Mamot, Edit. „Literatura artistică”, Chişinău, 1984;

4. „Muzica” pentru clasa a doua în două redacţii. A. Popov, E. Mamot, Edit. „Lumina”,Chişinău,

1989-1992;

5. „Muzica” pentru clasa a treia în două redacţii. S. Croitoru, E. Mamot, Edit. „Lumina”, Chişinău, 1989-1992;

6. „Crestomaţie muzicală” pentru clasa a doua. E. Mamot, A. Popov,Edit. „Lumina”, Chişinău,1993;

7. „Lia-Ciocârlia” - 25 ani. Buchet de fotografii şi text informativ despre activitatea SMC „Lia-Ciocârlia”. E. Mamot. Concernul „Presa”, Chişinău, 1998;

8. „Dezvoltarea auzului muzical prin intermediul sistemului relativ de solmizare”. Lucrare metodico-ştiinţifică pentru susţinerea gradului didactic superior. E. Mamot, Edit. „Baştina”, Chişinău,2003;

9. „Stea-Logostea”. Album pianistic pe motive folclorice pentru elevii şcolilor de muzică. E. Mamot, A. Mamot, Edit. „Litera”, Chişinău, 2004;

10.„Abecedar muzical „Sol-Mi”. Manual de solfegiu pentru elevii şcolilor de muzică în bază de folclor, E. Mamot, A. Mamot. Edit. ”Primex-Com”, Chişinău, 2005;

11. „Abecedar muzical „Sol-Mi”, Caiet de scriere la solfegiu, pentru elevii şcolilor de muzică. E. Mamot, A. Mamot. Edit. ”Primex-Com”, Chişinău,2005;

12. „Alunelul”. Album de repertoriu pentru instrumente aerofone pe motive folclorice. E. Mamot, E.Mamot. Edit. ”Primex-Com”, Chişinău, 2005;

13. „Ţine-mă dorule lin”. Culegere de creaţii corale pentru cor mixt. E. Mamot, Edit. „Grafema

Libris”, Chişinău, 2008;

14. „Shkolinaia strana” (Ţara elevilor). Culegere de cântece cu acompaniamentul de pian, pentru elevii claselor primare, pe versurile poeţilor moldoveni, în limba rusă. Edit. ”Primex-Com”, Chişinău,2009;

15. „Dulcea mea copilărie”. Culegere de creaţii corale pentru cor de copii şi pian. E. Mamot. Edit. Grafema Libris, Chişinău, 2010;

16. „Culoarea pământului”. Culegere de creaţii corale pe mai multe voci, pentru cor de voci egale şi pian. E. Mamot. Edit. Grafema Libris, Chişinău,2011;

17. „Lia-Ciocârlia”. Culegere de coruri accapello pentru voci egale. E. Mamot. Edit. ”Primex-

Com”, Chişinău,2011;

18. „Beu-Curcubeu”. Album de repertoriu pentru instrumentele cu coarde în bază de folclor pentru elevii şcolilor de muzică. E. Mamot, A. Mamot,în curs de apariţie;

19. „Dirijorii”. Scenariul filmului documentar artistic despre fraţii Pavel, Dumitru şi Vasile Goia. Autor E. Mamot, Telefilm-Chişinău, 1980;

20. „Noi desenăm şi cântăm”.Film documentar artistic despre Corul „Mugurel” condus de E.Mamot. Telefilm-Chişinău, 1978;

21. „Cântă corul„Mugurel” condus de E. Mamot. Disc editat de Firma „Melodia”, Moscova,1977;

22. „Moş Martin şi Vulpea ” Operă-poveste interpretată de Corul „Mugurel” condus de E. Mamot şi Orchestra Radioteleviziunii,dirijor A. Vaelechin. Chişinău, 1978 „CD” 35 minute.

24 ianuarie 2018

INEGALABILUL VLADIMIR VÂSOȚKI




      Vladimir Vâsoțki (în rusă Владимир Семёнович Высоцкий; n. 25 ianuarie 1938 - d. 25 iulie 1980). Actor, poet, interpret, bărbat fascinant, Volodea, cum il alintau apropiații, s-a născut în 1938. A fost actor la Teatrul Taganka, din Moscova, a jucat peste 30 de roluri în film, a compus peste 600 de poezii, a susținut spectacole în toate orașele mari din Uniunea Sovietică, iar popularitatea sa în rândul maselor a fost uriașă. Vladimir Visoțki a trăit spintecat de cumplite neliniști interioare, simțind acut și strigând prin vocea și chitara sa, criza societății sovietice. A cântat suferința, ura, libertatea, dragostea, prietenia, eroismul, nedreptatea, a cântat întotdeauna la persoana întâi, transpus în destinul personajelor sale, împreună cu care patimea sau murea. A fost un om fenomen, iubit, contestat care spunea despre sine: ,,Nu scriu pentru o anume categorie de spectatori, eu încerc să ajung la sufletul oamenilor, indiferent de vârstă, de profesiunea ori de naționalitatea lor. Nu mi-ar plăcea să aflu că în timpul concertelor mele, publicul se relaxează. Vreau ca publicul meu să trudească odată cu mine, să se îndârjească împreună cu mine. Fară doar și poate, din dorința aceasta s-a alcătuit stilul meu”.
      Dizidenta lui Vâsoțki a fost una foarte specială. Autoritățile îl lăsau în pace pentru că era mult prea cunoscut, dar, în același timp, nu l-au recunoscut oficial. A deranjat mereu prin popularitatea sa imensă, prin razvratirea sa, prin curajul de a pune degetul pe rană strigând ,,doare!'. Nu i s-a publicat nici un volum de versuri în timpul vieții, a fost constant refuzat politicos, asfel ca, prima sa carte de poeme, intitulata ,,Nerv' ”, a apărut postum.
      În anii 60-70 genialul Vâsoțki a cântat cu ardoare, s-a lăsat încet dar sigur, rănit de strălucirea cuvintelor, macinat de alcool și de forța propriului său destin, programat, parcă, pe autodistrugere. A iubit enorm, a băut enorm și în general a făcut ce a vrut, declarând că își iubește patria. A răscolit-o vital pe actrița Marina Vlady.
     Opera sa are o nuanță satirică profundă, fapt ce l-a făcut idolul a milioane de ruși - mai cu seama tineri - ce se regăseau în acest artist rebel, greu de „digerat” de autorități.
     Cu aura unui marginal, asemănat mai apoi cu James Dean - un alt rebel al epocii - Vâsoțki și-a marcat epoca precum un super-star hollywood-ian, impunând o moda și devenind un „icon” pentru o societate în care se opera cu concepte precum stahanovismul. Dovada popularității? La funeraliile sale au participat un milion de oameni.
     A scris peste o mie de melodii, prin care a câștigat popularitatea întregului popor rus, dar și nemulțumirea partidului comunist. Versurile sale erau foarte critice la adresa sistemului, mai ales pentru ca temele abordate de Vâsoțki erau cu precadere „deviationiste”.
     Sexul, alcoolul, bătăile de strada erau tematici predominante în melodiile sale. Tocmai din aceste motive muzica sa a fost distribuită la negru. Pe sub mână, așa cum circula și opera lui Soljenițin, Numai dupa moartea sa, Gorbaciov a permis înregistrarea unui album retrospectiv ce conținea 20 de melodii.

Voce dizidentă

     Într-o Uniune muncitorească a popoarelor sovietice, apare în anii ’60 un nou curent muzical de masă. În acești ani, un grup restrâns de poeți, actori, muzicieni încep să-și interpreteze propriile creații, folosind doar o chitară acustică. Este ceea ce se va numi ulterior stilul “barzilor”.
     Printre cei mai mari reprezentanți ai acestui stil se numara Vladimir Vâsoțki și Bulat Okudjava.
     Textele lor erau extrem de profunde. Concertele lor - mai mult decât simple înșiruiri de melodii. Se citeau versuri, se comenta, se cânta.
     Admirat în toate cercurile societății ruse, considerat o voce dizidentă, dar nu un dizident, Vâsoțki a fost acceptat de Rusia Sovietică drept actor, dar niciodata ca muzician. Muzica sa a ajuns însă pe coloana sonoră unor filme lăudate de critica, cum ar fi Les soviets plus l’electricite, care chiar începe cu “Magadan”, celebra piesa a lui Vâsoțki.

Destin hamletian

     “Inima ta, obosită și hărțuită de excese fară număr și fără sfârșit, încetează să mai bată. Pentru prima dată asta s-a întâmplat într-o zi sufocantă, 25 iulie 1979, în Samarkan, în timpul spectacolului (“Hamlet”, n.n. - Vladimir Vâsoțki juca rolul principal), tu ai căzut, fără răsuflare, chiar pe scenă. Injecția în inimă te-a întors la viață.
     Însă exact peste un an, pe 25 iulie 1980, întâlnirea cu moartea n-a mai putut fi evitată”, scria Marina Vlady, cunoscuta actriță franceză și cea de-a treia soție a lui Vâsoțki.
     Martorii vremii spun că în momentul morții sale, țara parcă a paralizat. Oricât a încercat statul să controleze momentul înmormântării „bardului”, nu a reușit. Din toată sovietele au sosit la Moscova un milion de oameni ca să-și ia rămas bun de la inegalabilul Vladimir Vâsoțki.


ВЫСОЦКИЙ, Владимир Семенович
Владимир Высоцкий : [Проза] / Владимир Высоцкий . ─ Москва : Вагриус, 2000
206 p. - (Проза поэта).

ВЫСОЦКИЙ, Владимир Семенович
Я, конечно вернусь... : Стихи и песни [Carte tipărită] / Владимир Высоцкий . ─ М. : Книга, 1989. - 463 s. : il.







Владимир Высоцкий в кино [Text tipărit] / Сост. : И. И. Роговой; Худож. : А. И. Юркевич . ─ Москва : Всесоюз. творч.-произв. об-ние "Киноцентр", 1989.- 222 с. : foto. - (КВ : Кинематографические воспоминания).

ВЫСОЦКИЙ, Владимир Семенович
Собрание сочинений в одном томе [т] / Владимир Высоцкий . ─ Москва : Альфа-Книга, 2012. - 814 р.


Георгиев Л.
            Владимир Высоцки: познатият и непознатият. Етюди и спомени. - Държавно Издателство Наука и Изкуство София, 1988. - 247 с.

ВЫСОЦКИЙ, Владимир
                Стихи и песни. М. : Искусство, 1988. - 256 с.
Скобелев А. В., Шаулов С. М.
Владимир Высоцкий: Мир и Слово. - Уфа: Изд-во БГПУ, 2001. - 204 с.

Траспов, Л. Ф., Цыбульский 
      Владимиру Высоцкому - 73. Народный сборник : ежегодник. - Николаев : Наваль, 2011. - 400 с.

Траспов, Л. Ф., Цыбульский 
      Владимиру Высоцкому - 72. Народный сборник : тридцать лет без Высоцкого; ежегодник - Николаев : Наваль, 2010. - 432 с.











Траспов, Л. Ф., Цыбульский 
      Владимиру Высоцкому - 71. Народный сборник : ежегодник. - Николаев : Наваль, 2009. - 416 с.












Траспов, Л. Ф., Цыбульский 
      Владимиру Высоцкому - 70. Народный сборник. - Николаев : Наваль, 2008. - 368 с.