GETA BURLACU - EXPONENTUL JAZZ-ULUI NAȚIONAL

     

Geta Burlacu (Georgeta Povorozniuc) este o cântăreață din Republica Moldova. S-a născut pe 22 iulie 1974, în orasul Bălți. A început să cânte la vârsta de șapte ani. În același timp, studia vioara la școala de muzică din Bălți. A absolvit Colegiul de Muzică din Bălți, instrument vioara.

     În 1993  Geta a intrat la Conservatorul din Chișinău, facultatea de muzică populară și jazz.

Geta Burlacu este câștigătorea a numeroase premii la Festivaluri Naționale și Internaționale (Moldova, România, Franța, Germania, Spania, Danemarca, Ucraina, Belarus) în domeniu muzicii jazz, pop și folk.

     Din 1998 și până în 2011 a activat ca solistă într-un jazz-band vocal UniVox.

     În prerioada anilor 2005 – 2007, a fost profesor de jazz vocal la Facultalea de canto, a Academiei de Muzica, Teatru si Arte Plastice, din Moldova.

     În 2006 ea a obținut o bursă la Fundația Soros, secțiunea Music.

     În 2007 Geta Burlacu a participat într-un turneu internațional, alături de celebra formatie cubaneză Buena Vista Social Club, pe cele mai mari scene ale României.

    În 2008 a reprezentat Republica Moldova la Concursul Internațional Eurovision Song Contest, cu piesa Century of Love.

    În 2009 a participat la Festivalul Internațional Cerbul de Aur, unde a reușit să ajungă în finala festivalului desfăsurat în Brașov, România.

   Din 2009 până în prezent evoluează pe scena cu Orchestra Națională Simfonica Teleradio Moldova, precum și cu formatiile jazz Alex Calancea Band, ANGRY Band și cu Orchestra de Muzică Populară Taraf Lăutaresc.

    În 2010, a concertat în Europa cu trupa lui Alex Calancea Band. A susținut concerte în țări precum Franța, Germania, Austria, Italia, Rusia, Ucraina, România, China, Anglia, Belarus, Spania, Danemarca, Irlanda și altele.

   În 2011,  Geta Burlacu a participat la concertul Woman Day în cadrul aniversării 40 de ani Francofonie, organizat de UNESCO la Paris.

    În 2012, Geta a dat viața unui nou album de colinde Să ningă cerul peste noi și la finele anului a susțiut un concert de caritate cu formația Black&White si Jazz big Band (Tiraspol), la Teatrul Național de Opera și Balet.

    Din anul 2013 și pînă în prezent Geta joacă într-un spectacol muzical Caruselul erotic, pe scena Teatrului Eugen Ionesco, Chișinău. Pe parcursul spectacolului Geta cânta live însoțită de Angry Band.

Geta Burlacu susținut numeroase recitaluri în Piața Marii Adunări Naționale de Ziua Limbii, Ziua Republicii, a participat la Festivalul Moldovenesc de la Londra, luând parte în numeroase proiecte sociale și de caritate.

    Interpreta a fost numită Ambasadorul al Bunăvoinței a Fondului Națiunilor Unite pentru Populație din Moldova.

    În 2014, 12 ianuarie și 13, respectiv,  Geta Burlacu a susținut două concerte Winter Jazz  la Paris și Luxemburg, unde a fost salutată călduros de către reprezentanții diasporei moldovenești precum și a șefilor Ambasadelor Republicii Moldova în Belgia și Franța. Este remarcabil faptul că acesta este primul concert oficial a reprezentanților culturii moldovenești în Luxemburg.

    În luna mai, 2014, Geta a reprezentat Republica Moldova în cadrul proiectului cultural Experience Moldova. În perioada de 13-16 mai, Geta cu mare success a susținut concerte de muzică populară moldovenească pe scenele Berlinului, Stocholmului si Londrei.

    În luna iulie 2014, Geta Burlacu a participat la Festivalul Internațional Urban Voices, unde a evoluat în scena cu piese din repertoriul celebrei interprete române, Maria Tănase. Geta a cântat Imnul poporului roman piesa Lume lume pe un platou grandios acompaniată de muzicanții din India, Canada, Venesuela, Algeria, Franta și Moldova alături de unul dintre cele mai impunătoare coruri din lume, alcătuit din 800 de persoane. Proiectul a fost o simbioză de genuri muzicale, culturilor din Est și Vest.

 Discografie:

• 2005 Ce n-aș da să mor diseară
• 2008 La poarta pământului
• 2009 O sete nebună
• 2010 Cine iubește
• 2012 Să ningă cerul peste noi

 

 

VASILE GOIA - 70 DE ANI DE LA NAȘTERE

Goia Vasile - dirijor, s-a născut pe 29 martie în anul 1947 în Sângera Veche, jud. Bălți. În anii 1971-1973, 1978-1980 - activează director artistic și dirijor al orchestrei Ansamblului de dansuri popoulare Joc al Filarmonicii din Chișinău; director muzical al Teatrului Luceafărul din Chișinău (1975-1978, 1980-1986); dirijor al Orchestrei de muzică populară Miorița a Casei orășenești de cultură din Chișinău (1980-1986) și al Orchestrei de muzică populară Doina Moldovei a centrului tineretului din Chișinău (din 1987). A compus muzică de scenă, de film și a semnat prelucrări folclorice. A înregistrat la Radio Chișinău melodii populare. 

Filmografie: 

• Dirijorii (Telefilm-Chișinău, 1986);

Discografie: 

• Melodie de dragoste;
•  Joc bătrânesc;
• Două sârbe;
• Suită pe melodii moldovenești;
• Doina;
• Hora;
• Balercuța;
• Hora bucuriei;
• Moldoveneasca;
• Gragul meu;
• Sârba;
•  Dor de casă;
• Două melodii cu carater popular;
• Balada haiducului;
• Hora lăutărească;
• Din dragostea mea;
• Învârtita și Hora;
• Bade-al meu cu ochii negri;
• Două jocuri ungurești.

MULȚI ANI PROLIFICI, STIMATE VLAD MIRCOS!

     Vlad Mircos s-a născut la 28 martie 1969 în satul Antonești, situat la sudul Republicii Moldova, în lunca rîului Prut, raionul Cantemir. Provine dintr-o familie de intelectuali, tatăl fiind profesor emerit de fizică, iar mama – asistentă medicală. A absolvit cu menţiune gimnaziul din aceeaşi localitate şi Şcoala de Muzică din or. Cantemir (actualmente Școala de Arte „Valeriu Hanganu" din or. Cantemir), după care şi-a urmat studiile la Colegiul de Muzică din Tiraspol şi Academia de Muzică „Gavriil Musicescu" din Chişinău (actualmente Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău), obţinînd în anul 1997 diploma de licenţă în muzicologie.

     Încă în timpul învăţăturii la Şcoala de Muzică Vlad Mircos a realizat cîteva piese instrumentale, prezentate cu succes la concursurile tinerilor compozitori atît la nivel şcolar, cît şi republican. Darul componistic şi l-a etalat pe deplin însă, cu adevărat, în anul 1994, fiind student la Academia de Muzică „Gavriil Musicescu", astfel primele piese de muzică uşoară le-a realizat şi lansat cu succes în toamna aceluiaşi an la Radioul Naţional cu tînăra interpretă Cătrina Pîslaru, stabilită ulterior în Franța. În contextul afirmării lui pe miraculosul tărîm al Muzicii, o deosebită recunoştinţă o poartă în inimă Vlad Mircos pentru dascălii lui de la Academia de Muzică – distinşii profesori: Vasile Zagorschi, Pavel Zagorschi, Pavel Rivilis, Constantin Rusnac, Vladimir Axionov, Galina Cocearov, Felix Biriucov, Ludmila Reaboşapco, Svetlana Ţircunov, Victoria Melnic, Margareta Belîh ş.a., care au pus mult suflet şi dăruire în educarea şi formarea profesionistă a viitorului muzicolog, compozitor şi om de artă.

     După obţinerea diplomei de licenţă, Vlad Mircos a activat la Institutul Studiul Artelor din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, la Ministerul Culturii Republicii Moldova, la Şcoala de Muzică Maria Bieșu din Chişinău și la Studioul „Moldova-film". În prezent este profesor al disciplinelor muzical-teoretice la Colegiul Pedagogic Alexei Mateevici și Liceul-internat Republican de Muzică Ciprian Porumbescu din Chișinău. Este autor a circa 100 de articole de cronică muzicală şi profiluri de creaţie în presa periodică din Moldova şi România.

     Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova (din 1998) şi al Asociaţiei Oamenilor de Creaţie din Republica Moldova (din 2009), Vlad Mircos a colaborat în ultimele aproape două decenii cu mai mulţi interpreţi din Moldova, piesele semnate de el, aducîndu-le succes şi diplome de laureat la o serie de competiţii artistice de prestigiu din ţară şi străinătate. Îi menţionăm, în acest context, pe interpreţii: Cătrina Pîslaru, Nina Crulicovschi, Vlad Negruzzi, Ludmila Matei (Léna Matt), Ina Apostol, Cezara, Ludmila Andriuşina, Anastasia Doru, Cătălina Cărăuş, Anişoara Balmuş, Natalia-Romaniţa Moscalu, Rodica Ciobanu, Tatiana Gribincea (Tany Vander), Ana-Maria Buliga, Daniela Ceban, Olga Solomon, Iulian Moşneaga, Nătăliţa Ţurcanu, Nicuşor Untilă, Maria Galaţchi, Diana Staver, Victoria Mura, Vasile Micuşa, Cristina Budeanu, Alina, Carolina Gorun, Anişoara Patraşcu, Rita Granciuc, Laurenţiu Popescu, Marin Ganciu, Tatiana Heghea, Dumitriţa Nicu ş.a. Fructuoasă este, de asemenea, colaborarea compozitorului Vlad Mircos cu cunoscuţii poeţi Galina Furdui, Ludmila Sobieţchi, Steliana Grama, Claudia Partole, Gheorghe Reabţov, Mariana Vlaicu, Eduard Boboc, Gheorghe Chiriţă şi Cristina Babin – autori ai textelor cîntecelor semnate de compozitor.

     Pe parcursul activităţii lui, Vlad Mircos a realizat, de asemenea, şi o serie de piese corale, orchestrale şi instrumentale de un lirism pătrunzător, în colaborare cu Orchestra Naţională Simfonică şi Capela Corală „Moldova" a Companiei „Teleradio-Moldova", cu saxofoniştii: Anatol Ciobanu, Alexei Litvin, Valeriu Pradidenco, Alexandru Arcuş şi Andrei Jechiu, chitariştii: Eduard Dopereac, Vladimir Avram, Igor Cojocaru, Vladimir Gavricov şi Igor Varicaş, violonistele: Angela Molodojan şi Anastasia Vîrlan, flautistul Sergiu Şarov, trompetistul Ghenadie Morarenco, naistul Ion Malcoci ş.a. Fiind deosebit de exigent faţă de fiecare din lucrările lui, Vlad Mircos le-a prezentat spre atenţia Comisiei de Evaluare, Expertiză şi Achiziţionare a Companiei „Teleradio-Moldova", toate fiind apreciate şi incluse în Fondul de Aur al Radioteleviziunii Naţionale.

     Datorită prestigiului, obţinut pe parcursul anilor în mediul oamenilor de creaţie, Vlad Mircos este deseori invitat să participe la emisiuni radio şi televizate, pentru interviuri şi comentarii pe marginea manifestărilor artistice din ţară şi străinătate, precum şi în calitate de preşedinte şi membru al juriului la diverse concursuri şi festivaluri din republică şi de peste hotare. Printre acestea menţionăm „Maluri de Prut", „Steaua Chişinăului", „Două inimi gemene", preselecţia naţională pentru Concursul „Eurovision", „Славянская звезда" (Oriol, Rusia), „Chantons, amis!", „Ars Adolescentina", „Golden voice", Concursul cîntecelor în diferite limbi, „Steaua Elatului", „Barza de cristal", „Steluţele verii" ş.a.

IRINA RIMES - ÎȘI CÂNTĂ „VISELE”

     Irina Rimes (interpretă, compozitoare) - născută la 16 octombrie 1991, în orașul Soroca din Nordul Modovei.

    Inițial, s-a făcut cunoscută în Republica Moldova prin show-ul de talente Fabrica de Staruri. Ajunsă în București este observată  de producători și a semnat colaborarea cu Quantum Music. Din acel moment nu a mai fost decât un pas până la succes; a lansat single-ul Visele, cucerind topurile muzicale timp de săptămâni întregi, devenind imnul verii, cu peste 12 milioane de vizualizări.

  

    Irina Rimes a scris versuri pentru numeroși artiști, printre care și INNA sau Raluka, cu care a colaborat la câteva proiecte muzicale. Cea din urmă i-a devenit chiar prietenă, crezând în talentul ei și simțind că va fi Vocea Anului 2016. Artista și-a continuat drumul în lumea muzicii prin colaborarea cu DJ Sava, pentru piesa I loved you, care a avut și ea peste 7 milioane de vizualizări.

 

     Iubiri Secrete, cel mai recent proiect, este o trilogie plină de emotie, care fascinează și ajunge la fiecare dintre noi. Povestea despre iubirile secrete începe cu piesa Iubirea noastră mută.

    Irina Rimes devine primul artist din România care a lansat o trilogie muzicală; spune povestea unei femei căsătorite, ce dezvoltă o pasiune pentru un bărbat mai tânăr, care împărtășește aceleași sentimente. Cei doi realizează, însă, că relația este imposibilă.

    Prima piesă transmite starea celui îndrăgostit, care se lasă pradă emoțiilor și trebuie să țină greutatea unui secret. Este un dialog imaginar între doi iubiți ce parcă joacă un joc interzis. Relația lor „tăcută” îi consumă pe amândoi și fiecare simte în felul lui ce gust are „fructul interzis”.

    Da ce tu continuă povestea imaginară a iubitei care simte o avalanșă de emoții. Obiectul atracției devine ca un drog, ea este dependentă de el, iar în el reprezintă opusul. Imaginația ei întreține visul despre iubit. 

    În Haina ta, suntem purtați într-o lume în care timpul curge altfel, unde se creează o liniște confortabilă care transmite atât de multe. Iubita devine totuna cu el, dorințele ei sunt transfomate în mod constant sub privirea lui tăcută. Sfârșitul piesei ne măturisește secretul,  totul fiind doar o ficțiune în mintea ei, iar cei doi îndrăgostiți sunt metafora prezentului.

    Pe 14 martie, 2017 lansează piesa Ce s-a întâmplat cu noi - o baladă sinceră de iubire, emoțiile artistei fiind ilustrate prin versurile pline de senzualitate. Piesa spune povestea unor îndrăgostiți care s-au îndepărtat unul de celalalt, iar undeva, de-a lungul drumului, au pierdut cel mai prețios sentiment - Iubirea. 

    Pentru 2017, Irina Rimes pregătește un album nou, cu piese în stilul Visele, dar și melodii pline de emoție ca în trilogia #IubiriSecrete. Va fi un album foarte personal, inspirat din poveștile și experiențele sale de viață.

LA MULȚI ANI, STIMATĂ RODICA BUHNĂ!

GAVRIIL MUSICESCU - 170 DE ANI DE LA NAȘTERE

     Gavriil Musicescu (n. 20 martie 1847, Ismail sudul Basarabiei, acum în Ucraina - d. 21 decembrie, 1903, Iași) a fost un compozitor, muzicolog și dirijor român. Muzician de înaltă pregătire, dirijor și organizator de talent al uneia dintre cele mai impunătoare formații corale care au ființat pe pământul României — Corul Mitropolitan din Iași — unul dintre primii muzicologi care au pătruns în esența comorilor folclorului românesc, excelent pedagog muzician, Gavril Musicescu a desfășurat pe cele mai diverse planuri o adâncă operă de creație, de promovare a valorilor artistice românești, de educație muzicală.

     Este tatăl celebrei pianiste și profesoare de pian Florica Musicescu, și bunicul scriitorilor Ionel Teodoreanu și Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel).

     Născut la  20 martie 1847, Ismail, Gavriil Musicescu a făcut primele studii în orașul natal. Urmează timp de 4 ani la Seminarul din Huși, după care studiază la Conservatorul din Iași. Se știe că episcopul academician Melchisedec Ștefănescu a reformat Seminarul de la Huși după preluarea conducerii instituției, prin programul aplicat și prin eliminarea pedepselor corporale, care mai mult îndobitoceau decât educau. Atunci când a ajuns episcop, a fondat un cor în catedrala din Huși. Acest cor era dirijat de unul dintre bursierii lui, Gavriil Musicescu, trimis de episcop spre a face studii înalte, și care s-a întors cunoscând muzica corală apuseană. Musicescu va fi apreciat chiar de către familia imperială a Rusiei, care îi va oferi postul de dirijor. Episcopului îi plăcea foarte mult să stea seara în catedrală și să asculte aceste concerte. „Repetarea cântărilor se făcea sub turnul clopotniței, iar uneori chiar în biserică. Bătrânul cu privirea blândă venea să asculte câte un conțert (așa cum auzeam și noi acest cuvânt ciudat).

     După absolvirea Conservatorului, Gavriil Musicescu a fost numit profesor de muzică la Ismail. Aici are ocazia de a cunoaște repertoriul coral bisericesc al clasicilor ruși. Fiind un iscusit dirijor de cor și având serioase înclinații spre compoziție, a fost trimis la Petersburg, unde a urmat cursurile de armonie și polifonie. Întors în țară (1872), Gavriil Musicescu este numit profesor de armonie la Conservatorul de muzică din Iași.

     Timp de mai bine de trei decenii, Gavriil Musicescu, cu competență și exigență, a îndrumat generațiile de discipoli, instaurând o tradiție de seriozitate și de autentică trăire emoțională artistică în luc­rările elaborate. La catedră a fost un zelos propagator al cântecului popular, stăruind neîncetat a arăta studenților calea dezvoltării muzicii românești prin axarea ei pe creația populară.

Ca director al Conservatorului din Iași (1901-1903), Gavriil Musicescu a inițiat acțiuni menite să contribuie la educarea muzicală a publicului larg. Dezvoltarea or­chestrei Conservatorului și organizarea unor conferințe cu ilustrații muzi­cale au constituit un început lăudabil. Din 15 ianuarie 1876 a devenit și dirijorul corului Mitropoliei din Iași, pe care-l va conduce până la sfârșitul vieții. Gavriil Musicescu a ridicat această formație în scurt timp la un nivel necunoscut până atunci la noi. Pentru ansamblul acesta a scris — în afară de lucrări destinate serviciului religios (liturghii, concerte etc.) — compoziții corale laice, reprezentând prelucrări de melodii populare. Împreună cu corul a întreprins turnee remarcabile.

     În afară de muzică corală religioasă și laică, creația sa cuprinde lucrări ocazionale, ca de pildă monumentala piesă corală Cu tărie înainte scrisă în 1885 cu prilejul jubileului de jumătate de veac al Academiei Mihăilene din Iași.

     În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare, Gavriil Musicescu scrie Cântecul lui Ștefan cel Mare, reluat și amplificat în zilele noastre de com­pozitorul Gheorghe Dumitrescu, în opera Ioan Vodă cel Cumplit. Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în toate manifestările patriotice și culturale ale țării. În septembrie 1877, cu prilejul marii întâlniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat marș eroic intitulat Arme, arme. Sub titlul Fiii României, marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele Moartea vitează și Oșteanul român, pe versuri populare.

     O remarcabilă autenticitate artistică o demonstrează Hora de la Plevna pe versuri de Vasile Alecsandri, Stejarul și cornul pe versuri populare, Ca un glob de aur pe versuri de Dimitrie Bolintineanu.

     Gavriil Musicescu a armonizat melodii populare și a publicat recenzii și studii muzicale, articole în legătură cu valoarea folclorului ca bază pentru dez­voltarea muzicii culte.

     Compozitorul și dirijorul Gavriil Musicescu s-a stins din viață la data de 8 decembrie 1903, în municipiul Iași. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

     Elevii săi, Ion Vidu și Timotei Popovici, veniți din Banat să învețe la Iași, ca și Enrico Mezzeti, Al. Zirra ș.a., au continuat tradiția maestrului lor, îmbogățind repertoriul coral românesc cu lucrări de valoare. Tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu a fost continuată la Iași de Antonin Ciolan și Vasile Popovici-Ieșeanu.

MIHAI DOLGAN – LEGENDA MUZICII UȘOARE

     Mihail Dolgan s-a născut în satul Petreuca, județul Bălți la 14 martie 1942. În 1949, familia Dolgan este deportată în Republica Bureatia din regiunea transsibireană. Primul instrument (un acordeon) îi este dăruit de părinți la vârsta de 12 ani. În 1958, adolescentul de 16 ani revine în Moldova și se angajează la Casa de Cultură din orașul Sângerei, în calitate de acompaniator la acordeon. În 1959 se înscrie la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, unde timp de trei ani studiază contrabasul. În ultimul an de studii părăsește școala pentru a se angaja la Filarmonică, în ansamblul lui Isidor Burdin pe post de contrabasist. La începutul anului 1962, împreună cu alți tineri muzicieni din ansamblurile Joc și Fluieraș, Mihai Dolgan e înrolat în forțele armate, pentru a face parte din ansamblul militar. În timpul celor trei ani de serviciu militar în orașul Kiev (Ukraina), studiază interpretarea muzicală și învață primele piese de jazz. În toamna anului 1964, Dolgan se angajează din nou la Filarmonica din Chișinău (în Ansamblul de Tineret) în calitate de acordeonist. Această din urmă trupă va înterprinde o serie de turnee prin URSS.

     Mai târziu, Mihai Dolgan vine cu intenția de a crea o trupă de jazz, însă alți membri (Rusnac, Verdeș, Vorobiov) care insistă asupra unui gro de rock’n’roll de tip The Beatles sau The Rolling Stones. Numele formației e ales de Fedico, care crede ca e nevoie de un cuvânt autohton, care să eticheteze trupa. 

     Noroc luptă pentru dreptul la scenă. Prima evoluare se produce în fața unui „consiliu artistic”, compus din membrii Filarmonicii, persoane de Ministerul Culturii, Comitetul Central al Partidului comunist și alte persoane oficiale. În urma evoluării, „consiliul artistic”, profund indignat, este determinat să interzică orice activitate ulterioară a formației. Funcționari ai Filarmonicii (Fedico, Chaikovski, Crimerman) negociază însă și insistă ca Norocului să i se „mai dea o șansă”. Membrilor trupei li se recomandă să „liricizeze” programul, cel puțin pentru a obține acordul partidului. În urma celei de-a doua prezentări, Norocul este acceptat ca formație a Filarmonicii. Din trupă făceau parte : Mihai Dolgan, Vasile Verdeș, Victor Rusnac, Eugen Vorobiov, Victor Legaci, Valentina Repețchi, Olga Sorokina, Ștefan Petrache. Concertul de debut are loc în prima săptămână de martie a anului 1966 la Filarmonica de Stat din Chișinău. Evoluarea se produce în fața unei săli arhipline. Concertul reprezintă o adevărată revelație, publicul este plăcut surprins. În vara următoare, au loc concerte în Estul și Sudul Ukrainei.

     În 1967 un membru al formației devine și Viaceslav Grobovan. În toamna anului 1968, soliștii Victor Legaci și Valentina Repețchi sânt înlocuiți cu Ion Suruceanu și Lidia Botezatu. În același an în trupă vin Tudor Goraș (chitară-armonie) și Costică Dumitriu (chitară-solo). Urmează turnee prin URSS. La începutul anului 1969, în formație vin Alexandru Cazacu, Valentin Goga și Dumitru Cuțel. Noii membri contribuie vizibil la performanțele trupei. Pornește o nouă serie de turnee, începând cu Ukraina și finalizând cu orașele sibiriene. Programele concertelor includ piese rock din Occident și piese proprii, interpretate în română. Apariția în URSS a Norocului a însemnat înfiriparea a ceva de care era nevoie. A fost pentru prima dată când cineva își permitea să cânte rock, cu adevărat, în emisfera totalitaristă a lumii. Piesele înregistrate de Noroc în studiouri constituie o mică parte din muzica trupei și nu sânt neapărat reprezentative pentru programele de concert.

     De ce plând chitarele, devine piesa unei întregi generații de tineri. În anul 1969, trupa se deplasează la studiorile Melodia de la Moscova, unde se înregistrează primul disc : un mignon cu piesele De ce plând chitarele, Dor, dorule, Cântă un artist, Copiii soarelul. Discul se vinde în 2,5 mln. de copii. În baza acestui succes, în 1970 (10-13 iunie), trupa merge la Festivalul Internațional Bratislavska Lyra, din Bratislava, pentru a reprezenta firma de înregistrări Melodia. După festivalul de la Bratislava, în scurt timp, trupa pleacă într-un turneu prin Ukraina, pe traseul Vinița-Ternopol-Cernăuți-Hmelnitsk-Odesa. Concertele sânt inundate de mase de tineri non-conformiști.

     În toamnă Noroc urmează să plece într-un turneu, în America Latină. În ajunul plecării, pe 10 septembrie 1970, trupei i se aduce la cunoștință faptul că  a fost desființată, iar membrii acesteia nu au dretul să activeze ca grup pe teritoriul RSS Moldova. Motivul desființării l-au constituit scrisorile secretarilor de partid și ale unor funcționari din domeniul culturii din „republicile surori”, care susțineau că trupa demoralizează, destrăbălează și instigă la violență tineretul. Impresarul rus Eduard Smol’nyi, le propune imediat membrilor Noroc să activeze pe lângă Filarmonica din Tamboc. În aceeași componență și cu același nume, trupa continuă cu turnee în Rusia. Când despre acest lucru se află în Moldova, oficialii moldoveni insistă pe lângă Ministerul Culturii al URSS ca formația să fie interzisă. În toamna anului 1971 Norocul este eliminat definitiv.

     Mihai Dolgan și Lidia Botezatu revin în Moldova, după o perioadă de timp cu scopul de a pregăti terenul pentru readucerea trupei. 

În luna mai a anului 1974, se permite readucerea membrilor formației, dar cu condiția de a purta alt nume. Așa apare Contemporanul, avându-i în componență pe Mihai Dolgan, frații Cazacu, Valentin Goga, Lidia Botezatu și Ion Suruceanu. După un „debut” reușit încep turneele în Rusia. În octombrie 1974, Contemporanul participă la concursul unional al formațiilor vocal-instrumentale. Problema cea mai mare, în timpul turneelor, constă în a explica publicului ca s-a schimbat doar numele.

     Abia peste 12 ani, 1986, se permite revenirea la numele de Noroc. Pe parcursul anilor formația s-a schimbat mult, din componența inițială rămânând foarte puțini. În toată această perioadă Noroc a fost trupa care a lansat o serie întreagă de artiști, printre care Valeriu Găină, surorile Ciorici, Ricu Vodă, Gheorghe Țopa, Valeriu Gorgos, Anatol Bivol și mulți alții.

     Mihai Dolgan se stinge din viață pe 16 martie 2008, la Chișinău, la numai 66 de ani. A decedat în urma unui cancer pancreatic, descoperit de medici cu doar câteva luni înainte de moartea sa.

Buzilă, Serafim. Mihai Dolgan / Serafim Buzilă // Buzilă, Serafim. Enciclopedia interpreților din Moldova. – Chișinău : Arc, 1999. – P. 165.

Dolgan, Mihai. Taina vieţii mele = Тайна жизни моей / Mihai Dolgan. – Ch.: Presstar, 2007. – 408 p., il. – (Colecţia „Augurii”). – Text: ro, ru.

 

Poiată, Mihai Ştefan ROCKul, "NOROC"-ul & NOI  : (1966-1970) / Mihai Ştefan Poiată . ─ Chișinău : ARC, 2013. - P. 272.

 

Cântece pentru suflet [Muzică] : Pentru voce / Select.: Ala Bujor; Red. muz.: Victor Ghilaş. ─ Ed. a 2-a . ─ Chișinau : Epigraf, 2010 - P. 208.

 Mihai Dolgan : N-am ştiut că sunt şi critic literar // Roibu, Nicolae. Să vă spun ce-am mai aflat : Întâmplări cu personalităţi din Republica Moldova. – Ch., 2000. – P. 120.

Mihai Dolgan (1942 – 2008) : Date biografice // Calendarul Naţional 2012 / Biblioteca Naţională a Republicii Moldova. – Ch., 2011. – P. 108-109.

 Mihai Dolgan : Date biografice // Calendarul Naţional 2002 / Biblioteca Naţională a Republicii Moldova. – Ch., 2002. – P. 97-98.

 Dolgan, M. Dragostea dintâi : „Îmi şopteşte inima…” : [Pentru două voci fără acomp.] / Muz.: M. Dolgan; Vers.: A. Strâmbeanu. – Ch.: Timpul, 1975. – 4 p. – Text în grafie chirilică.

 Dolgan, M. Pasăre în zbor : „Iar mă prinde cântecul…” : [Pentru voce şi pian] / Muz.: M. Dolgan; Vers.: A. Strâmbeanu // Cântecul moldovenesc de estradă – 81. – Ch., 1982. – P. 15-19. – Text în grafie chirilică.

Dolgan, M. Pasăre în zbor : „Iar mă prinde cântecul…” : [Pentru voce şi pian] / Muz.: M. Dolgan; Vers.: A. Strâmbeanu // Cântecul moldovenesc de estradă – 81. – Ch., 1982. – P. 15-19. – Text în grafie chirilică.

 Dolgan, M. Nu pleca : „Dulciule, aş fi crezut că moare lumea…” : [Pentru voce şi pian] / Muz.: M. Dolgan; Vers.: Gr. Vieru // Cântecul moldovenesc de estradă – 84. – Ch., 1985. – P. 56-59. – Text în grafie chirilică.

Cântece pe versuri de Simion Ghimpu – S.l.: S.n., S.a. – 2 CD.

Din conţ.: Dolgan, Mihai. Lacrima / interp.: Olga Sorochin; Zorii contemporani / interp.: form. ”Contemporanul”. Ce rost are / interp.: form. „Contemporanul”. Sufletul / interp.: Radu Dolgan.

Top Moldova : Din colecţie. – Chişinău : PoliDisc, 2000. – 1 CD.

Din conţ.: Dolgan, Mihai. De ce plâng chitarele? / interp.: form. „Noroc”. Cântă un artist / interp.: Radu Dolgan.

 Контемпоранул : [Концерт] / исполн.: молд. ВИА „Контемпоранул”, худ. рук.: М. Долган. – [М.] : Мелодия, 1978. – 1 грп.: 33 об/мин, стерео, 30 см.

Контемпоранул = Contemporanul : [Концерт] / исполн.: ВИА „Контемпоранул”, худ. рук.: М. Долган. – [М.] : Мелодия, 1981. – 1 грп.: 33 об/мин, стерео, 30 см.

 Карнавал : [Концерт] / исполн.: ВИА „Контемпоранул”, худ. рук.: М. Долган. – [М.] : Мелодия, 1983. – 1 грп.: 33 об/мин, стерео, 30 см.

 Любимые мелодии = Melodii preferate : [Концерт]. – [М.] : Мелодия, 1988. – 1 грп.: 33 об/мин, стерео, 30 см.

 Din conţ.: Dolgan, M. Chişinăul meu cel mic / vers.: D. Matcovschi; interp.: Oxana şi Georgeta Ciorici, form. „Contemporanul”. Bade Petre / vers.: D. Matcovschi; interp.: Lidia Botezatu, form. „Contemporanul”. Satele moldoveneşti / vers.: D. Matcovschi; interp.: Oxana şi Georgeta Ciorici, form. „Contemporanul”.

Melodii preferate = Любимые мелодии : Nr. 2 : [Concert]. – [М.] : Мелодия, 1989. – 1 disc: 33 rot/min, stereo, 30 cm.

Din conţ.: Ritmuri de primăvară / muz.: R. Vodă; vers.: G. Vodă; interp.: Ricu Vodă, form. „Noroc”, conduc.: Mihai Dolgan. Cele fete moldovene / muz.: M. Dolgan; vers.: D. Matcovschi; interp.: Oxana şi Georgeta Ciorici, form. „Noroc”, conduc.: Mihai Dolgan. Omul de peatră / muz.: M. Dolgan; vers.: Romanciuc; interp.: Ricu Vodă, form. „Noroc”, conduc.: Mihai Dolgan.

Melodii preferate = Любимые мелодии : Nr. 3 : [Concert]. – [М.] : Мелодия, 1989. – 1 disc: 33 rot/min, stereo, 30 cm.

Din conţ.: Înveşniceşte-mă / muz.: M. Dolgan; vers.: D. Matcovschi; interp.: Gheorghe Ţopa, form. „Noroc”, conduc.: Mihai Dolgan. Toamnele / muz.: A. Bivol; vers.: D. Matcovschi; interp.: Mihai Dolgan, form. „Contemporanul”, conduc.: Mihai Dolgan. Femeie frumoasă / muz.: M. Dolgan; vers.: Gr. Vieru; interp: Ricu Vodă, form. „Noroc”, conduc.: Mihai Dolgan.

Молдавский сувенир : [Концерт]. – [М.] : Мелодия, 1977. – 2 грп.: 33 об/мин, стерео, 30 см.

Din conț.: Monument. Primăvara / muz.: M. Dolgan; vers.: A. Strâmbeanu; interp.: for. „Contemporanul”, conduc.: Mihai Dolgan. Тебя все нет / муз.: Ион и Петря Теодорович; сл.: М. Еминеску; рус. текст: Э. Александрова; исполн.: И. Суручану, ВИА „Контемпоранул”, худ. рук. М. Долган.

Ротару, София. Только тебе / исполн.: София Ротару, ВИА „Червона рута”, рук.: А. Евдокименко. – [М.] : Мелодия, 1980. – 1 грп.: 33 об/мин, стерео, 30 см.

Din conț.: Ioane, Ioane : cântec popular mold. / prelucr.: M. Dolgan. Primăvara / muz.: M. Dolgan; vers.: A. Strâmbeanu.