MARIA CEBOTARI - VOCEA SECOLULUI XX

     Maria Cebotari (născută Maria Cibotaru la 10 februarie 1910, Chișinău, Gubernia Basarabia — d. 9 iunie 1949, Viena).

     Născută într-o familie modestă, preotul paroh îi descoperă talentul și o îndeamnă să urmeze studiile de specialitate.

     Studiază la școala normală de fete Florica Niță și la Capela Metropolitană din Chișinău condusă de Mihail Berezovschi, după care urmează Conservatorul "Unirea” din Chișinău (1924-1929).

     În 1926, este descoperită de contele Alexander Virubov, fostul director al Teatrului Artistic din Moscova. Contele căuta o fată care să poată cînta şi în ruseşte şi rămâne fascinat de vocea şi frumuseţea ei, îndrăgostindu-se pe loc. Împreună cu teatrul rus, dă reprezentaţii şi la Bucureşti, după care pleacă la Paris, să joace pe marile scene de acolo.

     În 1929 a plecat la Berlin, unde a luat lecții de canto. A debutat în 1931 în rolul lui Mimi din opera Boema de Giacomo Puccini la opera din Dresda. Aici a rămas ca solistă pînă în 1943; în perioada 1935 - 1943 a dat reprezentații și pe scena Operei de Stat din Berlin. Ulterior a fost angajată ca solistă permanentă a Operei de Stat din Viena, unde a rămas până la moartea sa.

     După ce a ajuns în Franţa, Virubov o cere în căsătorie. Pentru că era minoră, între conte şi părinţii ei a urmat un schimb de scrisori. Părinţii nu-şi dau acordul pentru căsătorie şi ameninţă că vor lua legătura cu poliţia franceză pentru a opri relaţia dintre cei doi.
      Între timp, tatăl ei moare, iar după o vreme, Maria Cebotari se hotărăşte să se căsătorească cu Virubov. Împreună pleacă la Berlin, unde contele joacă într-un film. 

      Aici, Maria ia lecţii de muzică, timp de trei luni, de la Oskar Daniel, un profesor foarte bun, la care se ajungea foarte greu. În scurt timp, învaţă limba germană atât de bine, încît să poată susţine o probă în faţa directorului Operei de Stat din Dresda, dirijorul Fritz Busch. 

      Impresionat de vocea ei, acesta îi oferă pe loc un contract, iar pe 15 aprilie 1931, Maria debutează cu rolul Mimi în ”La Bohème”, de Giacomo Puccini. 

      Piesa a avut un succes enorm, iar interpretarea a fost atât de bună, încât părea că a fost scrisă special pentru ea.

      Apoi, află că este grav bolnavă şi că va muri. Momentul morţii smulge lacrimi şi ropote de aplauze spectatorilor, fiind chemată de mai multe ori în scenă pentru ovaţii.
      După această piesă, Maria Cebotari s-a bucurat de foarte mare succes şi a colaborat şi cu Opera din Berlin, unde a jucat în ”La Bohème” sau ”Madame Butterfly”. În scurt timp a devenit cunoscută în toată Europa, jucând în piese de Mozart, Ceaikovski sau Verdi. 

      În viaţa privată, Maria nu prea a avut noroc. Pentru că nu a mai primit rol în niciun film, soţul ei a început să-şi caute ”alinarea” în jocurile de noroc, unde iroseşte banii pe care i-a câştigat Maria. 

     La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i se conferă cel mai înalt titlu onorific existent în Germania și Austria de atunci - de Kammersängerin.

     A jucat în opt filme, filme turnate în Germania sau Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl.

     La 5 octombrie 2004, la Casa Cineaștilor din Chișinău, a avut loc premiera filmlui "Aria” de Vlad Druck, după scenariul lui Dumitru Olărescu, având ca subiect viața și opera sopranei Maria Cebotari. În România și Italia a jucat în coproducția Cătușe roșii (sau Odesa în flăcări, 1942), cenzurată mai apoi de autoritățile comuniste și redescoperită de curând în arhivele italiene.

    În anul 1936, debutează şi în film, jucînd în musicalul ”Mädchen in Weiß" (”Fetele în alb"), după care au urmat mai multe filme.

   În 1937, în timpul turnării filmului ”Starke Herzen im Sturm" îl cunoaşte pe actorul Gustav Diessl, de care se îndrăgosteşte. Divorţeaza de Virubov şi se căsătoreşte cu Diessl, în acelaşi an. 

     După aproape zece ani de la căsătorie, în urma a două infarcte, soţul ei moare. Din păcate, la numai un an, moare şi ea de cancer de ficat: pe 9 iunie 1949, la vârsta de numai 39 de ani. A fost înmormântată alături de soţul ei, în cimitirul Döblinger din Viena.  

     Ca interpretă a lucrărilor lui Mozart şi Strauss a fost neegalată pînă în zilele noastre. De asemenea, prin rolurile ei în filme, a fost una din cântăreţele cele mai iubite ale generaţiei sale. Pînă în 1989 nu se putea vorbi despre soprana Maria Cebotari, considerată de regimul comunist ca fiind o colaboraţionistă a celui de-al treilea Reich.  

     Însă nici dupa 1990, numele ei nu a fost cinstit cum se cuvine în România.

     Străzi din Dresda, Viena, Salzburg, Burgas şi un bulevard din Chişinău îi poartă numele. Este considerată predecesoarea Mariei Callas şi una dintre cele mai mari soprane din toate timpurile.

Bibliografia referitor la viaţa şi opera Mariei Cebotari este enormă şi îşi are începutul încă din îndepărtatul an 1928 din presa vremii. În colecţia Bibliotecii Naționale sunt următoarele surse:

• Cebotari, Maria // Femei din Moldova : encicl. / ed. Iurie Colesnic. – Ch., 2000. – P. 65.
• Cebotari, Maria // Interpreţi din Moldova : Lexicon encicl. : (1460-1960). – Ch., 1996. – P. 101-104.
• Cebotari, Maria // Literatura şi arta Moldovei : Encicl. în 2 vol. – Ch., 1986. – Vol. 2.
• Cebotari, Maria // Ţarălungă, E. Enciclopedia identităţii româneşti. – Bucureşti, 2011. – P. 167.
• Dănilă, A. Maria Cebotari în amintiri, cronici şi imagini. – Ch. : S. n., 1999. – 239 p.
• Арабаджиу, Р. Неоконченная симфония: Очерк жизни и творчества певицы Марии Чеботари. – К. : Lit. artistică, 1990.
• Последняя блуждающая звезда // Чайковский Г. Знаменитые певцы Молдавии. – К., 1975. – P. 55-58.
• Шишкан, К. Б. Чеботари Мария // Молдавско-русские взаимосвязи в искусстве в лицах и персоналиях : Библиогр. слов.-справ. в 2-х т. – К. : S. n., 2009. – Т. 1. – P. 334-336.