Biblioteca Naţională a RM deţine o colecţie muzicală unică, constituită din documente multimedia şi înregistrări sonore pe diferite suporturi, partituri muzicale, cărţi şi ediţii periodice dedicate muzicii.
Acest blog este editat de către echipa Adiovideotecii Naţionale.
Aici sunt raportate cele mai recente ştiri despre colectiile noastre de muzică şi despre serviciile conexe: achiziţii noi, proiecte noi în care suntem implicaţi, evenimente şi activităţi ce au loc.
Ion Josan s-a născut pe data de 19 aprilie 1956. Violoncelist,
Artist al Poporului din Republica Moldova, şef al catedrei Instrumente cu Coarde a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte
Plastice din Chişinău, solist al Sălii cu Orgă din Chişinău.
Şi-a făcut studiile la Şcoala de Muzică E.Coca şi la
Conservatorul din Chişinău, apoi le-a continuat la Conservatorul
din Alma-Ata, Kazahstan. Studiile postuniversitare le-a făcut la
Conservatorul P. Ceaikovski din Moscova în clasa prof. N.
Şahovskaia.
În 1977-79 a fost prim-cellist al orchestrei Operei
Naţionale, 1979-81 - prim-cellist al Orchestrei Simfonice a
Filarmonicii Naţionale din Moldova, 1997-2000 - director al
acestei instituţii, din 1977 până în prezent niciodată nu
şi-a întrerupt activitatea pedagogică.
În componenţa diferitor formaţii (orchestre şi ansambluri
camerale), în calitate de solist cu diferite orchestre,
precum şi cu recitaluri a concertat în toate
republicile ex-URSS, în România, Israel, Franţa, Italia,
Spania, Portugalia, Bulgaria, Germania, China, Turcia, Islanda,
SUA.
Repertoriul său cuprinde, practic, toată literatura pentru
violoncel: Concerte cu orchestră de Haydn, Boccherini,
Beethoven, Schumann, Lalo, Dvorak, Ceaikovski, Saint-Saens,
Şostakovici, Milhaud, Prokofiev, Haceaturian; Sonate de Bach,
Boccherini, Beethoven, Schubert, Brahns, Franck, Debussy,
Rahmaninov, Prokofiev, Şostakovici; miniaturi pentru violoncel cu
pian sau cu orchestră de Albinoni, Boccherini, Schubert, de
Falla, Ibert, Ceaikovski, Glinka, Paganini, Şcedrin, Bruch,
Rimski-Korsakov etc, precum şi numeroase piese şi fragmente
din creaţii ample transcrise pentru violoncel cu diferite
acompaniamente.
Akord este formaţie pop cu elemente pop-rock. Ideea creării trupei Akord i-a venit lui Igor Strilbițchi în vara
anului 2006, în timpul vacanței din Crimeea. Timp de trei luni au tot
ales denumirea pentru formație, pînă ce, în cele din urmă, s-au oprit la
denumirea Akord, căci mărturisesc băieții „e un termen muzical și are
aceeași semnificație în multe limbi ale lumii”. Astfel, formația Akord îşi începe activitatea artistică, de facto, la 4 decembrie 2006,
pe scena Palatului Naţional, în cadrul concertului Potcoava de Aur
2006.
Iniţial, din formaţie făceau parte trei membri: Igor Sîrbu, Igor
Stribiţchi şi Victor Balan. În această formulă au lansat prima lor piesă
„Unde-i dragostea”. Au colaborat la începuturi cu compania Music
Master.
Victor Bălan părăseşte formaţia în iunie 2007, iar în luna august a
aceluiaşi an, în trupă vine Victor Răilean. Împreună, băieţii realizează
piese care intră în topurile autohtone şi participă la numeroase
concerte, evenimente culturale. Primul videoclip la piesa În ochii mei
a fost lansat tot în anul 2007.
În anul 2008 formaţia Akord au o evoluție de succes. În luna martie
primesc mențiune la Concursul George Grigoriu de la Brăila, fiind
apreciaţi înalt de Mirabela Dauer. Tot în anul 2008 începe colaborarea
cu Iurie Badicu, noul lor manager. Compania Fabrica de hituri, sub
patronatul lui Ghenadie Boleacu, este cea care susţine cu succes cariera
muzicală a formaţiei. În luna decembrie 2008 Akord dă un concert live
la Palatul Naţional, la care lansează primul lor album cu genericul Cerul care ne-a unit. Albumul conţine 11 piese, printre acestea
cunoscutele hituri: Maria, Ochii tăi, Alină-mă, Numai tu etc. La
eveniment i-au avut ca invitaţi pe Mihai Trăistariu şi trupa Talisman
din România, cu un recital în cadrul spectacolului.
Din iunie 2010 formația Akord evoluează în formula de duet: Igor
Sîrbu şi Igor Stribiţchi. În acest format au lansat pe piaţa muzicală
piesa Mă doare, care a devenit hit și s-a menținut mult timp în
topurile muzicale la TV şi Radio.
În anul 2011 Igor Sîrbu şi Igor Stribiţchi evoluează în scenă alături
de Orchestra Simfonică Teleradio-Moldova, dirijată de Maestrul Georghe Mustea, la spectacolul aniversar 60 de ani, apoi, la scurt timp, maestrul Eugen Doga îi invită la concertul său aniversar.
2011 a fost un an productiv pentru trupă: lansarea single-ului Crush. În același an au primit fiecare titlul de Artist Emerit al
Republicii Moldova.
Formația Akord a colaborat fructuos cu: Cristina Croitaru, Ștefan Petrache, Eugen Doga, Anastasia Lazariuc, Smiley etc.
Sîrbu Igor născut la 6 martie 1987. Prima apariţie în scenă − la concertul de 8 martie din satul natal Copanca, Căuşeni, la vîrsta de nouă ani. Și-a făcut studiile la Colegiul de Muzica Șt. Neaga, apoi la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice G. Musicescu de la Chișinău.
Stribiţchi Igor născut la 17 martie 1984.
Prima evoluare în scenă la Concursul republican la saxofon în anul 1997,
unde a cîştigat locul întîi. A studiat la Colegiul de Muzica „Șt.
Neaga”, apoi la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice G.
Musicescu de la Chișinău.
Premii și titluri:
Potcoava de aur 2007 – piesa Alină – mă;
Brăila, România 2008 – Concursul Internaţional George Grigoriu, menţiunea I;
Şlagărul anului 2008 – piesa Pentru ea;
Şlagărul anului 2009 – piesa Crede-mă;
Şlagărul anului 2010 – piesa Mă doare;
Potcoava de aur 2010 – piesa Mă doare;
Premiul VIP Fashion Stil masculin – 2010;
Premiul Busuioc TV 2011 – piesa Mă doare;
Titlul de Artiști Emeriți ai Republicii Moldova - 2011;
Șlagărul anului 2014 − piesa Chakarita etc.
Piese:
Unde-i dragostea? – 2006
Maria – 2006
Alină-mă, Pentru ea, În ochii mei, La mulţi ani, Corason – 2007
Crede-mă, Numai tu, Într-o zi – 2008
Driving away, Crede-mă amore, One more time – 2009
Mă doare, Cînd te visam, Tu şi eu – 2010
Crush - 2011
Numai tu, Într-o zi, Codrii mei, Live The Show - 2012
Satele Moldovei, Am uitat să uit de tine,Seară albastră - 2013
Liubomir Iorga (meşter popular, instrumentist, dansator, actor şi muzician) - s-a născut la 12 aprilie 1932, în localitatea Vadul lui Isac din raionul Cahul.
Activitatea sa culturală
polivalentă îşi are începuturile în Ansamblul Naţional Academic de
dansuri Populare Joc, unde activează ca solist timp de trei ani.
Ulterior, transferat la Teatrul de Operă şi Balet joacă în spectacolele Lumina, Spada frântă montate de maestrul Zagorschii.. În 1957, la
ediţia a VI-a a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la
Moscova, este premiat cu medalia de aur pentru rolul interpretat în
tabloul coregrafic comic În drum spre Chişinău.
Din 1964 lucrează în atelierul de muzică al Combinatului de producţie
pe lângă Ministerul Culturii din RSS Moldovenească, unde face o pasiune
pentru istoria instrumentelor muzicale populare. Liubomir Iorga pe lângă
confecţionarea de fluiere, cimpoaie, ocarine tradiţionale, reanimează
instrumente date uitării precum drâmba, tilinca, cavalul. Dealtfel,
Liubomir Iorga este primul meşter din spaţiul românesc care
confecţionează ocarina, instrument la care a lucrat peste 7 ani şi la
care a reuşit să execute 28 de tonalităţi. A creat de asemenea şi un
instrument absolut nou, pe care l-a denumit iorgofon, din care i-a
cântat şi Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton în
1995.
Pe parcursul carierei de
peste 50 de ani confecţionează zeci de mii de instrumente muzicale, o
parte din acestea fiind astăzi păstrate în muzee, reprezentând o valoare
culturală incontestabilă. Actualmente atelierul combinatului nu mai
există, însă tradiţia de a confecţiona instrumente muzicale nu a
dispărut, în mare parte datorită lui Liubomir Iorga, care a demonstrat
în repetate rânduri frumuseţea autenticului moldovenesc.
Cele peste 30 de expoziţii internaţionale la care i-a fost prezentată
colecţia de instrumente au condus departe de arealul moldav aprecierea
pentru patrimonial cultural al Republicii Moldova.
În 1971, Liubomir Iorga filmează pentru filmul Lăutari, unul de
legendă pentru cinematografia naţională, demostrând publicului şi
calităţi actoriceşti excepţionale. Membru al Academiei Meşterilor
Tradiţionali în Sibiu, România, maestrul Liubomir Iorga este distins in
1992 cu titlul onorific Maestru Emerit al Artei, iar în anul 1996,
pentru merite deosebite în dezvoltarea artei muzicale, contribuţie
personală la reconstituirea şi confecţionarea instrumentelor muzicale
populare, valorificarea şi propagarea valorilor cultural-artistice
naţionale autentice i se conferă Ordinul Republicii. Liubomir Iorga s-a stins din viaţă pe data de 7 noiembrie 2014.
Marian Stârcea s-a născut la 7 aprilie 1959 la Chișinău, Republica Moldova în familia cunoscutului compozitor Alexei Stârcea,
care la vremea sa era şi un vocalist de excepţie, pedagog de vocal,
docent al Conservatorului şi desigur autorul operei moldoveneşti clasice Balada eroică. Marian a început să simtă muzica de mic copil. A
„cunoscut” pianul de mic, însă când a fost dat la şcoala de muzică nu o
frecvența cu prea mare entuziasm. Pentru o asemenea „tragere de inimă”
faţă de muzică, fiind în clasa a patra a adus părinţii în pragul
disperării, aşa încît aceştia erau hotărîţi să-l ia de la şcoala
muzicală. Pedagogii însă i-au sărit în apărare, spunându-le părinţilor
că copilul îşi va manifesta curând aptitudinile şi talentele şi că ar
trebui să mai aibă răbdare. Aşa şi s-a întîmplat, peste un timp muzica
l-a vrăjit şi Marian a început să înveţe cu entuziasm. A cântat foarte
bine la examenul din clasa a cincea, a fost menţionat. Probabil, atunci a
realizat pentru prima oară, că vrea să devină pianist. Aceste lucruri
l-au ambiţionat şi a început să lucreze mai mult, a crescut şi
autoaprecierea, din acest moment şi-a dorit să obţină succese anume în
muzică.
În anul 1982 a absolvit Institutul de
Arte, clasa „pian” a profesoarei Ludmila Vaverko, iar în anul 1988 a
absolvit Conservatorul Gavriil Musicescu, clasa – compoziție la
profesorul Vasile Zagorschi.
Apoi au urmat doi ani de studii postuniversitare la Conservatorul P.
I. Ceaicovski de la Moscova, clasa şefului de catedră de Teoria muzicii
şi Compoziţie ̶ Albert Leman. Pe parcursul anilor 1992-1993 şi-a
perfecţionat măiestria la Academia de Muzică și Dans Rubin de la
Ierusalim (Israel) în domeniul muzicii moderne la Marc Copîtman.
În anii 1990-1994 a fost secretar al
Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Republica Moldova. Începînd
cu anul 1994 este membru al Consiliului Artistic la Radioul Național. Pe
parcursul anilor 1995-1998 a ocupat funcția de director muzical al
Teatrului municipal Satiricus, iar din anul 1999 este director muzical
al Teatrului Eugene Ionesco, iar începînd cu anul 2001 este director
artistic al Filarmonicii Naționale din Republica Moldova.
În anul 1993 devine Laureat al Premiului
Republican pentru Tineret, iar în anul 1995 – câştigător al Concursului
dedicat aniversării ONU și UNESCO.
Marian Stârcea compune muzică de cameră,
simfonică, vocală şi este unul dintre cei mai solicitaţi compozitori
teatrali: muzica să răsună în teatrele M. Eminescu, A. P. Cehov,E.
Ionesco şi în cele din România. De mic compune muzică de estradă, care
era solicitată în emisiunile radio din întreaga Uniune Sovietică, M.
Stârcea este autorul a 7 CD-uri. Colaborează atît cu artişti formaţi cât
şi cu tinerii interpreţi, an de an mai multe melodii de ale sale
participă la selecţiile din Moldova pentru Eurovision.
A participat la diverse festivaluri și
concursuri muzicale din Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Franța,
Israel ș.a. Este adesea invitat în calitate de juriu la diverse
concursuri şi festivaluri atît din ţară, cît şi de peste hotare: la
Mamaia, în Bulgaria etc.
În anul 1999 lui M. Stârcea i-a fost conferit titlul onorific de Maestru în Artă al Republicii Moldova.
În prezent M. Stârcea îmbină activitatea de creaţie cu cea de profesor la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.
Ion Aldea-Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, în orașul Leova din Republica Moldova. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada sovietică a fost nevoit să se retragă din biserică. Mama sa, Maria Aldea, a fost moașă. Ion a fost cel mai mic dintre cei trei copii din familie, ceilalți doi frați fiind Adrian și Petre. Câțiva ani, tatăl său a fost solist în Capela corală Doina, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, se întoarce acasă, în Leova,
unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii Moldovenești Nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit
dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care
avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de
cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici,
devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion
a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai
zece ani, Ion a rămas fără tată.
În 1961 mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică Eugeniu Coca (astăzi Liceul de Muzică Ciprian Porumbescu), unde Ion studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la Școala Medie de Muzică din Tiraspol, unde studiază saxafonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de
jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul
emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici.
Din 1975 și până în 1981, devine student la Facultatea de Compoziție și Pedagogie a Conservatorului G. Musicescu din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară Contemporanul condusă de compozitorul Mihai Dolgan.
Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot
în acești ani, lansează piesa Seară albastră, a cărei paternitate a
fost disputată un timp între el și fratele său Petre Teodorovici,
cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această
piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului.
În 1981 Ion se căsătorește cu Doina Marin. La 5 august 1982 se naște fiul lor, Cristofor Aldea-Teodorovici. Tot pe atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Din 1981 până în 1988 Ion este student la Conservatorul Gavriil Musicescu din Chișinău, Facultatea Compoziție.
În perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea interpretativă și creatoare în duet cu soția sa. Fiind respins la Radio și Televiziune,
Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere
satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația Telefon, apoi DIATE. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova. A scris
muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru
spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.
Împreună cu soția sa a militat pentru reunirea Basarabiei cu România.
A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și
Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cântat despre limba română și Eminescu.
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre".
În noaptea de 29/30 octombrie 1992, soții Ion și Doina
Aldea-Teodorovici se sting din viață. Moartea celor doi a fost percepută la data
respectivă ca o tragedie națională.
Opera
Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, și pentru copii.
Discografie
Albumul Clopotul Învierii
Maluri de Prut
Suveranitate
Eminescu,
Trei Culori
Bucurați-vă prieteni
Iartă-mă
Limba română
Pentru ea (Lacrima limbii noastre)
Sărut femeie mâna ta (Sfântă ni-i casa)
Reaprindeți candela...
Focul din vatră
Imensitate
Clopotul Învierii
Răsai
Două lacrimi gemene
Indiferența
Tu cauți o inimă simplă
Un nume pe zapadă
Floare dulce de tei
O serenadă
Albumul Două vieți și o dragoste
Balada familială
Fuga
Don Juan
Copilul din leagăn
La restaurant
Bucurați-vă
Comment ca va
Nu te-ai priceput
Carnaval
Pace lumii
Ia-mă cu tine
Hai, hai
Spuneți-mi vă rog
Ninge
Ce farmece
Vârsta dragostei
Un telefon
Spectatorii
O umbrelă
Muzică pentru filme
Iona
Disidentul
Ce te legeni, codrule
Piese de teatru
Aventurile celor 4 gemeni - regia lui Victor Ignat la Teatrul Luceafărul din Chișinău
Fântână Anghelinei - dram. A. Burac, Teatrul găgăuz din Ciadâr-Lunga
Dragă, consăteanule - dram. Gh. Malarciuc
Abecedarul - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național A.S. Puskin
Tata - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național A.S. Puskin
Pomul vieții - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național A.S. Puskin
Casa Nebunului de Tudor Popescu, în regia lui Victor Ignat, Teatrul B.P. Hasdeudin Cahul
A scris muzică instrumentală, Rapsodie; variații pentru pian, cvintet pentru coarde.
Ghenadie Ciobanu s-a născut la data de 6 aprilie 1957, în Brătușeni (Edineț) din Republica Moldova.
A absolvit Facultatea de Pian la Institutul Muzical-Pedagogic Gnesin
din Moscova (actualmente Academia Rusă de Muzică) în anul 1982 și cea de
compoziție muzicală la Conservatorului Gavriil Muzicescu din Chișinău
în 1986.
A participat la diferite festivaluri naționale și internaționale de
prestigiu, cum sunt: FIMU '91 (Belford, Franța), Music of Friends '95
(Moscova), Săptamâna Internațională a Muzicii Noi (București, 1991,
1992, 1996, 2002), Festivalul Internațional George Enescu (București,
1991, 1998), Zilele Muzicii Contemporane (Bacău, 1996, 1998), Musica
Danubiana (Satu Mare, 1996), ENSEMS '96 (Valencia), Two Days and Two
Nights of New Music (Odesa, Ucraina, 1995, 1996, 1997, 1999), Zilele
Muzicii Noi Chișinău (1991-2002), Festivalul Mărțisor (Chișinău 1989,
1995, 1998, 1999), International Festival of Contemporary Music (Minsk,
Belarus, 1995), Internationales Musik-Festival (Heidelberg, 1992), Moscow Autumn '96, '97, '98", Kontrasts International Contemporary
Music Festival (Lvov, 1997), Toamna muzicală clujeană (1997), Musica
Nova (Sofia, 1998), Europe-Asia '98 (Tatarstan, Kazan), Întâlnirile
Muzicii Noi (Brăila, România, 1999, 2002). Lucrările sale au fost
interpretate la mai multe festivaluri și întruniri muzicale în Franța,
Germania, Austria, Spania, Israel, Danemarca, România, Rusia, Estonia,
Ucraina, Grecia, China etc.
Ghenadie Ciobanu predă ca profesor universitar la Catedra Teoria
Muzicii și Compoziție a Academiei de Muzică G. Musicescu din
Chișinău. De asemenea, este profesor invitat la Universitatea din Las
Palmas de Gran Canaria unde în repetate rânduri a susținut cursuri de
compoziție și analiză a muzicii contemporane (1992-1995). În anul 1997 i
s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică Gh.
Dima din Cluj-Napoca.
În afară de activitatea de compoziție și de cea didactică, Ghenadie
Ciobanu îndeplinește și o serie de funcții cum ar fi: director executiv
al Cursurilor Internaționale de Vară de Compoziție și Interpretare
muzicală; Președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Republica Moldova
(din 1990) și Președinte al Secțiunii Naționale Moldovenești a SIMC
(Societății Internaționale de Muzică Contemporană) din 1993. A
participat în calitate de membru al juriului la diferite concursuri
internaționale de compoziție și interpretare. În perioada 24 ianuarie
1997 - 19 aprilie 2001, a fost ministru al culturii în Republica
Moldova.
Este fondator și director artistic al Festivalului Internațional
"Zilele muzicii noi" la Chișinău precum și fondator al ansamblului de
muzică contemporană Ars poetica, autor și prezentator al ciclului
permanent de emisiuni despre muzica contemporană Studioul Muzicii Noi
la Radio Moldova.
Creația sa muzicală este foarte apreciată, el primind Premiul
Național pentru Tineret în domeniul Literaturii și al Artei (1991),
Premiul I la Concursul de compoziție consacrat aniversării a 50 de ani
ai UNESCO și ONU (Chișinău, 1995), Premiul I la concursurile de
compoziție organizate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din
Moldova (1995, 1997, 1998, 2001), Premiul pentru muzică la Festivalul
Național Teatral și de Dramaturgie Contemporană (Chișinău, 1998),
Premiul Național al Republicii Moldova (1998) și Premiul Antena de Aur
al TV Moldova (1999). Ca o recunoaștere a meritelor sale în dezvoltarea
culturii muzicale din Republica Moldova, lui Ghenadie Ciobanu i s-a
conferit titlul onorific de Maestru în artă al Republicii Moldova
(1999). În anul 2000 a fost decorat cu Medalia Mihai Eminescu și
Ordinul Național Steaua României în grad de Comandor.
Compoziții:
Variațiuni pentru orgă (1983/84);
Rapsodia-concert pentru pian și orchestra simfonică (1984);
Insula Portocalelor (1985) - muzică pentru film de animație;
De profundis...Generația mea (1985) - pentru cor și orchestră, versuri de Anna Ahmatova;
Imnul pământului natal (1986) - pentru fanfară;
Cele mai bune arme din lume (1986) - muzică petru film de animație;
Musica dolorosa (1986/87) - poem simfonic pentru orchestră;
Nostalgie pentru sărbătoare : Concert pentru pian No.2 (1988);
Sub soare și stele: Simfonia (1989);
Axion (1990) - pentru cor de bărbați;
Tatăl Nostru (1994) - pentru cor mixt;
Spatium Sonans (1997) - pentru flaut;
Moment bacovian pentru pian și orchestra simfonică (1998);
Un viaggio immaginario (2000) - pentru orchestră de coarde;
Păsările și Apa: Tablouri simfonice din Balet (2001).
Născut la 5 aprilie 1942 în satul Sângera Veche, judeţul Bălţi, Republica Moldova. Provine
dintr-o familie cu tradiţii muzicale frumoase: bunicul Andrei a cîntat
în orchestra militară de pe lîngă curtea imperială rusă, tatăl Simion
era lăutar cunoscut în centrul şi nordul Moldovei, fiind trompetist a
condus mulţi ani fanfara orăşelului Sângerei, aşa 3 dintre fraţii Goia ‒
Pavel, Dumitru şi Vasile au păstrat tradiţia dinastiei, au ajuns
dirijori şi muzicieni de vază, ducînd faima departe de hotarele ţării.
Pe Dumitru Goia lecţiile de omenie şi muzică învăţate de la tatăl său l-au făcut să-şi urmeze credoul vieţii: muzica este credinţa mea.
Studiază la Şcoala de Muzică Ştefan Neaga de la Chișinău
pe parcursul anilor 1962-1966, fagotul ‒ clasa profesorului Victor
Mătură. Apoi îşi continuă studiile la Conservatorul N. A.
Rimski-Korsakov de la Leningrad la specialitatea „muzicologie şi arta
dirijării simfonice şi de operă" (1966-1973).
Pe parcursul anilor 1972-1979 este dirijor la Teatrul de Operă şi Balet de la Chișinău,
concomitent fiind şi pedagog la Institutul de Arte G. Muzicescu. Timp
de un an (1978-1979) îşi va perfecţiona măiestria la Academia de Muzică
de la Viena cu profesorul Karl Österreicher.
Revine în ţară şi activează în calitate de prim dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii de la Chișinău
(1979-1991). Apoi este invitat la Conservatorul Mimar Sinan din
Istanbul, Turcia în calitate de profesor de dirijat orchestră, citire
partituri, orchestraţie, analiza stilurilor orchestrale (1989-1991).
Din anul 1993 este conferenţiar la
Universitatea Naţională de Muzică de la Bucureşti, fiind totodată şi
dirijor al orchestrei simfonice a instituţiei.
Dumitru Goia are numeroase turnee
artistice internaţionale, bucurîndu-se de aprecierea publicului
spectator. A dirijat multe spectacole din repertoriul simfonic clasic şi
romantic: Evgheni Oneghin şi Lacul lebedelor de P. I. Ceaikovski, Aida şi Traviata de G. Verdi, Liliacul de J. Strauss, Dragonul
de E. Lazarev, Glira de Gh. Neaga, Spartacus de A. Haciaturian ş. m.
a.
A colaborat cu: M. Bieşu, M. Munteanu,
N. Şahovskaia, E. Virsaladze, V. Tretiakov, B. Raisov, A. Alioşina, N.
Başkatov, V. Cisteakov, I. Paulencu, E. Verbeţchi, V. Drozdov, A. Palei,
L. Oprea, A. Mirocinik, N. Tatarinov, I. Josanu, S. Duja, L. Mihailova,
A. Arcea, N. Coşel ş.a.
Pentru merite deosebite în arta
dirijorală, în 1983 i-a fost acordat titlul de Artist Emerit al
Republicii Moldova, iar în anul 1988 – cel de Artist al Poporului din
Republica Moldova.
Eugen Coca (violonist,
violist, dirijor și compozitor) s-a născut 3 aprilie (15 aprilie) 1983, în
satul Cureșnița din județul Soroca, în familia lui Costache și Matroana Coca
(lăutar renumit din părțile Sorocii). De mic copil invață să cânte la vioară, primul
profesor de vioară fiindu-i chiar tatăl său.
1900 - își începe
studiile la Școala județeană din Soroca, cântă în orchestra școlii;
1903 - abandonează
studiile;
1905 - începe activitatea
sa de muzician profesionist într-o mică orchestră de circ din orașul natal;
1905-1908 - evoluează în
Orchestra Teatrului Dramatic de Turneu și în Orchestra Populară a lui A. I.
Poleacov;
1908-1909 - locuiește și
lucrează la Chișinău, luând și lecții la Școala Muzicală;
1912 - maesteru de
concert al Orechestrei de Salon din Eupatoria. Creează prima sa operă
semnificativă - poemul simfonic Nopțile din Crimeea;
1913 - cântă în Orchestra
Teatrului de Operă a lui Sibireacov din Costroma și a lui Zimin din Moscova;
1914 - locuiește în
orașul Rostov-pe-Don, unde cântă în Orchestra Simfonică, pe care concomitent o
dirijează. Scrie valsul Dragoste de viață;
1915-1917 - se stabilește
la Moscova și ia lecții de muzică la profesorul Tal;
1917 - se reîntoarce la
Chișinău. Activează în calitate de simplu muzician în Orchestra de Salon a
Cinematografului Orfeum;
1918 - trece cu traiul in
orașul Iași, unde activează ca maestru de concert al grupei alto în cadrul
Orchestrei Simfonice George Enescu;
1923 - creează Concerto
grosso;
1924 - creează două suite
moldovenești și opera pentru copii Pasărea măiastră sau Prințul Ionel
și lupul năzdrăvan (libretul de E. Coca);
1926 - absolvește
Conservatorul din Chișinău, unde activează ca pedagog. Scrie tabloul simfonic Balalaica
și Cvartetul de coarde Nr. 1. Are loc un concert cu piese din
creația sa;
1928 - creează Simfonia
Nr. 1;
1929 - compune Simfonia
pentru Orchestra de Coarde și baletul Florile micuței Ida, după
motivul poveștii cu același titlu de H. C. Andersen;
1929-1930 - se stabilește
în orașul Akerman, unde activează în calitate de profesor de armonie, teorie și
compoziție la o școală muzicală privată. Organizează și dirijează Orchestra
Simfonică Studențească;
1933 - creează
Simfonia Nr. 2;
1937 - scrie comediile
muzicale Semnale din Marte și Capriciu român;
1938 - pentru comedia Capriciu
român i se oferă Permiul I la Concursul G. Enescu din
București;
1940 - revine în Moldova.
Devine membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova. Scrie muzica la
spectacolul Vioara huțulului, cântecul Hora Basarabiei eliberate
, cantata Cântă inima Moldovei și Simfonie de primăvară,
consacrată lui David Oistrah;
1940-1941 - scrie
cânetecele Fluierașul și Бравый парень;
1940-1947 – creează
22 de dansuri moldovenești;
1945 – scrie muzica la
spectacolul În văile Moldovei (Eliberarea ne vine de la răsărit) de L.
Codreanu și I. Cutcovețchii și poemul simfonic Сталинград;
1946 (1 iulie) – primește
titlul de Om Emerit în Arte al RSS Moldovenești pentru meritele mari în
dezvoltarea artei muzicale moldovenești;
1946-1947 – scrie muzica
la filmul Parada sportivilor la Moscova;
1948 – creează fragmente
din opera Boris Glavan;
1949 – scrie Cvartetul
de coarde Nr. 2, suita corală Doina pe versurile lui E. Bucov și
cântecul Doina nouă. Suita Doina se interesează la concertele din
cadrul decadei moldovenești de cântece și dansuri de la Moscova;
1950 – compune poemul
simfonic Codrul și oratorul Cântec despre Cotovschi ( text de E.
Bucov);
1951 – la Teatrul
Moldovenesc Muzical-Dramatic A. S. Puskin a avut loc premiera primei
comedii naționale moldovenești Fericirea Mărioarei (Fericirea mea). Muzica
a fost scrisă de E. Coca (în colaborare cu compozitorul C. Benț) după piesa lui
L. Codreanu și E. Gherchen;
1953 – creează Rapsodia
moldovenească. Suita corală Doina se interpretează în cadrul
concertelor capelei corale Doina. Pregătește pentru tipar culegerea de
cântece populare moldovenești, prelucrează pentru cor cântecele sale proprii;
1954 (9 ianuarie) – E.
Coca se stânge din viață.
Școala medie de muzică
din Chișinău a purtat numele lui Eugen Coca în perioada anilor 1966-1992, ulterior
fiind reorganizată în două licee muzicale: Liceul Ciprian Porumbescu și
respectiv Liceul Serghei Rahmaninov.
Astăzi numele lui Eugen
Coca este imortalizat în numele străzilor, atît la Chișinău cît și în alte
orașe ale Moldovei.
Ministerul Culturii al Republicii
Moldova împreună cu Liceul Ciprian Porumbescu organizează anual
Concursul Internațional al Tinerilor Interpreți Eugen Coca.
La 30 iunie 1994, cu
ocazia împlinirii a 101 ani de la nașterea lui Eugen Coca, Poșta Moldovei a
emis o marcă cu imaginea compozitorului.
E. Coca a compus muzică
de film, a prelucrat melodii folclorice. Numele lui este frecvent întâlnit în
sursele bibliografice tematice, în presa periodică a anilor respectivi, în
iconografie (Dubinovschi, L. În faţa unei
orchestre nevăzute, 1974; Dubinovschi, L. Eugen Coca – ghips, 1975); în filatelie – 1994 (Poşta Moldova).
