19 aprilie 2017

VIOLONCELISTUL - ION JOSAN

     


     Ion Josan s-a născut pe data de 19 aprilie 1956. Violoncelist,  Artist  al  Poporului  din  Republica   Moldova,  şef  al  catedrei  Instrumente  cu  Coarde  a  Academiei  de  Muzică,  Teatru  şi  Arte  Plastice  din  Chişinău,  solist  al  Sălii  cu  Orgă  din  Chişinău.
     Şi-a  făcut  studiile  la  Şcoala  de  Muzică  E.Coca  şi  la  Conservatorul  din  Chişinău, apoi  le-a  continuat  la  Conservatorul  din  Alma-Ata, Kazahstan.  Studiile  postuniversitare  le-a  făcut  la  Conservatorul  P. Ceaikovski din  Moscova  în  clasa  prof. N. Şahovskaia. 
     În  1977-79  a  fost  prim-cellist  al  orchestrei  Operei  Naţionale,  1979-81 - prim-cellist  al  Orchestrei  Simfonice  Filarmonicii  Naţionale  din  Moldova,  1997-2000  -  director  al  acestei  instituţii,  din  1977  până  în  prezent  niciodată  nu  şi-a   întrerupt  activitatea  pedagogică. 
     În  componenţa  diferitor  formaţii  (orchestre  şi  ansambluri  camerale),  în  calitate  de  solist   cu  diferite   orchestre,    precum   şi   cu   recitaluri   a  concertat   în   toate   republicile   ex-URSS,  în  România,  Israel,  Franţa,  Italia,  Spania,  Portugalia,  Bulgaria,  Germania,  China,  Turcia,  Islanda,  SUA.
     Repertoriul    său   cuprinde,  practic,  toată  literatura  pentru  violoncel:  Concerte  cu  orchestră  de  Haydn,  Boccherini,  Beethoven,  Schumann,  Lalo,  Dvorak,  Ceaikovski,  Saint-Saens,  Şostakovici,  Milhaud,  Prokofiev,  Haceaturian;  Sonate  de  Bach,  Boccherini,  Beethoven,  Schubert,  Brahns,  Franck,  Debussy,  Rahmaninov,  Prokofiev,  Şostakovici;  miniaturi  pentru  violoncel  cu  pian  sau  cu  orchestră  de  Albinoni,  Boccherini,  Schubert,  de  Falla,  Ibert,  Ceaikovski,  Glinka,  Paganini,  Şcedrin,  Bruch,  Rimski-Korsakov etc,  precum  şi  numeroase  piese  şi  fragmente  din  creaţii  ample  transcrise  pentru  violoncel  cu  diferite  acompaniamente.
 sursa: http://organhall.md/artisti-solist/ion-josan

13 aprilie 2017

AKORD - FORMAȚIE POP



        
       Akord este formaţie pop cu elemente pop-rock. Ideea creării trupei Akord i-a venit lui Igor Strilbițchi în vara anului 2006, în timpul vacanței din Crimeea. Timp de trei luni au tot ales denumirea pentru formație, pînă ce, în cele din urmă, s-au oprit la denumirea Akord, căci mărturisesc băieții „e un termen muzical și are aceeași semnificație în multe limbi ale lumii”. Astfel, formația Akord îşi începe activitatea artistică, de facto, la 4 decembrie 2006, pe scena Palatului Naţional, în cadrul concertului Potcoava de Aur 2006.

     Iniţial, din formaţie făceau parte trei membri: Igor Sîrbu, Igor Stribiţchi şi Victor Balan. În această formulă au lansat prima lor piesă „Unde-i dragostea”. Au colaborat la începuturi cu compania Music Master.

     Victor Bălan părăseşte formaţia în iunie 2007, iar în luna august a aceluiaşi an, în trupă vine Victor Răilean. Împreună, băieţii realizează piese care intră în topurile autohtone şi participă la numeroase concerte, evenimente culturale. Primul videoclip la piesa În ochii mei a fost lansat tot în anul 2007.

    În anul 2008 formaţia Akord au o evoluție de succes. În luna martie primesc mențiune la Concursul George Grigoriu de la Brăila, fiind apreciaţi înalt de Mirabela Dauer. Tot în anul 2008 începe colaborarea cu Iurie Badicu, noul lor manager. Compania Fabrica de hituri, sub patronatul lui Ghenadie Boleacu, este cea care susţine cu succes cariera muzicală a formaţiei. În luna decembrie 2008 Akord dă un concert live la Palatul Naţional, la care lansează primul lor album cu genericul Cerul care ne-a unit. Albumul conţine 11 piese, printre acestea cunoscutele hituri: Maria, Ochii tăi, Alină-mă, Numai tu etc. La eveniment i-au avut ca invitaţi pe Mihai Trăistariu şi trupa Talisman din România, cu un recital în cadrul spectacolului.

     Din iunie 2010 formația Akord evoluează în formula de duet: Igor Sîrbu şi Igor Stribiţchi. În acest format au lansat pe piaţa muzicală piesa Mă doare, care a devenit hit și s-a menținut mult timp în topurile muzicale la TV şi Radio.

     În anul 2011 Igor Sîrbu şi Igor Stribiţchi evoluează în scenă alături de Orchestra Simfonică Teleradio-Moldova, dirijată de Maestrul Georghe Mustea, la spectacolul aniversar 60 de ani, apoi, la scurt timp, maestrul Eugen Doga îi invită la concertul său aniversar.

      2011 a fost un an productiv pentru trupă: lansarea single-ului Crush. În același an au primit fiecare titlul de Artist Emerit al Republicii Moldova.

Formația Akord a colaborat fructuos cu: Cristina Croitaru, Ștefan Petrache, Eugen Doga, Anastasia Lazariuc, Smiley etc.

     Sîrbu Igor născut la 6 martie 1987. Prima apariţie în scenă − la concertul de 8 martie din satul natal Copanca, Căuşeni, la vîrsta de nouă ani. Și-a făcut studiile la Colegiul de Muzica Șt. Neaga, apoi la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice G. Musicescu de la Chișinău.

     Stribiţchi Igor născut la 17 martie 1984. Prima evoluare în scenă la Concursul republican la saxofon în anul 1997, unde a cîştigat locul întîi. A studiat la Colegiul de Muzica „Șt. Neaga”, apoi la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice G. Musicescu de la Chișinău.

Premii și titluri:

Potcoava de aur 2007 – piesa Alină – mă;

Brăila, România 2008 – Concursul Internaţional George Grigoriu, menţiunea I;

Şlagărul anului 2008 – piesa Pentru ea;

Şlagărul anului 2009 – piesa Crede-mă;

Şlagărul anului 2010 – piesa Mă doare;

Potcoava de aur 2010 – piesa Mă doare;

Premiul VIP Fashion Stil masculin – 2010;

Premiul Busuioc TV 2011 – piesa Mă doare;

Titlul de Artiști Emeriți ai Republicii Moldova - 2011;

Șlagărul anului 2014 − piesa Chakarita etc.

Piese:

Unde-i dragostea? – 2006

Maria – 2006

Alină-mă, Pentru ea, În ochii mei, La mulţi ani, Corason – 2007

Crede-mă, Numai tu, Într-o zi – 2008

Driving away, Crede-mă amore, One more time – 2009

Mă doare, Cînd te visam, Tu şi eu – 2010

Crush - 2011

Numai tu, Într-o zi, Codrii mei, Live The Show - 2012

Satele Moldovei, Am uitat să uit de tine, Seară albastră -  2013

Chakarita - 2014

Ivana - 2015
Armele - 2016

Din iunie

Din iunie 2

12 aprilie 2017

LIUBOMIR IORGA - 85 DE ANI DE LA NAȘTERE


    Liubomir Iorga (meşter popular, instrumentist, dansator, actor şi muzician) - s-a născut la 12 aprilie 1932, în localitatea Vadul lui Isac din raionul Cahul.
     Activitatea sa culturală polivalentă îşi are începuturile în Ansamblul Naţional Academic de dansuri Populare Joc, unde activează ca solist timp de trei ani. Ulterior, transferat la Teatrul de Operă şi Balet joacă în spectacolele Lumina, Spada frântă montate de maestrul Zagorschii.. În 1957, la ediţia a VI-a a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Moscova, este premiat cu medalia de aur pentru rolul interpretat în tabloul coregrafic comic În drum spre Chişinău.
    Din 1964 lucrează în atelierul de muzică al Combinatului de producţie pe lângă Ministerul Culturii din RSS Moldovenească, unde face o pasiune pentru istoria instrumentelor muzicale populare. Liubomir Iorga pe lângă confecţionarea de fluiere, cimpoaie, ocarine tradiţionale, reanimează instrumente date uitării precum drâmba, tilinca, cavalul. Dealtfel, Liubomir Iorga este primul meşter din spaţiul românesc care confecţionează ocarina, instrument la care a lucrat peste 7 ani şi la care a reuşit să execute 28 de tonalităţi. A creat de asemenea şi un instrument absolut nou, pe care l-a denumit iorgofon, din care i-a cântat şi Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton în 1995.
     Pe parcursul carierei de peste 50 de ani confecţionează zeci de mii de instrumente muzicale, o parte din acestea fiind astăzi păstrate în muzee, reprezentând o valoare culturală incontestabilă. Actualmente atelierul combinatului nu mai există, însă tradiţia de a confecţiona instrumente muzicale nu a dispărut, în mare parte datorită lui Liubomir Iorga, care a demonstrat în repetate rânduri frumuseţea autenticului moldovenesc.
    Cele peste 30 de expoziţii internaţionale la care i-a fost prezentată colecţia de instrumente au condus departe de arealul moldav aprecierea pentru patrimonial cultural al Republicii Moldova.
    În 1971, Liubomir Iorga filmează pentru filmul Lăutari, unul de legendă pentru cinematografia naţională, demostrând publicului şi calităţi actoriceşti excepţionale. Membru al Academiei Meşterilor Tradiţionali în Sibiu, România, maestrul Liubomir Iorga este distins in 1992 cu titlul onorific Maestru Emerit al Artei, iar în anul 1996, pentru merite deosebite în dezvoltarea artei muzicale, contribuţie personală la reconstituirea şi confecţionarea instrumentelor muzicale populare, valorificarea şi propagarea valorilor cultural-artistice naţionale autentice i se conferă Ordinul Republicii.
      Liubomir Iorga s-a stins din viaţă pe data de 7 noiembrie 2014.




7 aprilie 2017

MULȚI ANI PROSPERI, STIMATE MARIAN STÂRCEA!



    Marian Stârcea s-a născut la 7 aprilie 1959 la Chișinău, Republica Moldova în familia cunoscutului compozitor Alexei Stârcea, care la vremea sa era şi un vocalist de excepţie, pedagog de vocal, docent al Conservatorului şi desigur autorul operei moldoveneşti clasice Balada eroică. Marian a început să simtă muzica de mic copil. A „cunoscut” pianul de mic, însă când a fost dat la şcoala de muzică nu o frecvența cu prea mare entuziasm. Pentru o asemenea „tragere de inimă” faţă de muzică, fiind în clasa a patra a adus părinţii în pragul disperării, aşa încît aceştia erau hotărîţi să-l ia de la şcoala muzicală. Pedagogii însă i-au sărit în apărare, spunându-le părinţilor că copilul îşi va manifesta curând aptitudinile şi talentele şi că ar trebui să mai aibă răbdare. Aşa şi s-a întîmplat, peste un timp muzica l-a vrăjit şi Marian a început să înveţe cu entuziasm. A cântat foarte bine la examenul din clasa a cincea, a fost menţionat. Probabil, atunci a realizat pentru prima oară, că vrea să devină pianist. Aceste lucruri l-au ambiţionat şi a început să lucreze mai mult, a crescut şi autoaprecierea, din acest moment şi-a dorit să obţină succese anume în muzică.

    În anul 1982 a absolvit Institutul de Arte, clasa „pian” a profesoarei Ludmila Vaverko, iar în anul 1988 a absolvit Conservatorul Gavriil Musicescu, clasa – compoziție la profesorul Vasile Zagorschi. Apoi au urmat doi ani de studii postuniversitare la Conservatorul P. I. Ceaicovski de la Moscova, clasa şefului de catedră de Teoria muzicii şi Compoziţie  ̶  Albert Leman. Pe parcursul anilor 1992-1993 şi-a perfecţionat măiestria la Academia de Muzică și Dans Rubin de la Ierusalim (Israel) în domeniul muzicii moderne la Marc Copîtman.

În anii 1990-1994 a fost secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Republica Moldova. Începînd cu anul 1994 este membru al Consiliului Artistic la Radioul Național. Pe parcursul anilor 1995-1998 a ocupat funcția de director muzical al Teatrului municipal Satiricus, iar din anul 1999 este director muzical al Teatrului Eugene Ionesco, iar începînd cu anul 2001 este director artistic al Filarmonicii Naționale din Republica Moldova.

     În anul 1993 devine Laureat al Premiului Republican pentru Tineret, iar în anul 1995 – câştigător al Concursului dedicat aniversării ONU și UNESCO.

      Marian Stârcea compune muzică de cameră, simfonică, vocală şi  este unul dintre cei mai solicitaţi compozitori teatrali: muzica să răsună în teatrele M. Eminescu, A. P. Cehov, E. Ionesco şi în cele din România. De mic compune muzică de estradă, care era solicitată în emisiunile radio din întreaga Uniune Sovietică, M. Stârcea este autorul a 7 CD-uri. Colaborează atît cu artişti formaţi cât şi cu tinerii interpreţi, an de an mai multe melodii de ale sale participă la selecţiile din Moldova pentru Eurovision.

     A participat la diverse festivaluri și concursuri muzicale din Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Franța, Israel ș.a. Este adesea invitat în calitate de juriu la diverse concursuri şi festivaluri atît din ţară, cît şi de peste hotare: la Mamaia, în Bulgaria etc.

În anul 1999 lui M. Stârcea i-a fost conferit titlul onorific de Maestru în Artă al Republicii Moldova.

În prezent M. Stârcea îmbină activitatea de creaţie cu cea de profesor la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.




ION ALDEA-TEODOROVICI - VOCEA INDEPENDENȚEI


     Ion Aldea-Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, în orașul Leova din Republica Moldova. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada sovietică a fost nevoit să se retragă din biserică. Mama sa, Maria Aldea, a fost moașă. Ion a fost cel mai mic dintre cei trei copii din familie, ceilalți doi frați fiind Adrian și Petre. Câțiva ani, tatăl său a fost solist în Capela corală Doina, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii Moldovenești Nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată.

     În 1961 mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică Eugeniu Coca (astăzi Liceul de Muzică Ciprian Porumbescu), unde Ion studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la Școala Medie de Muzică din Tiraspol, unde studiază saxafonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici.

     Din 1975  și până în 1981, devine student la Facultatea de Compoziție și Pedagogie a Conservatorului G. Musicescu din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară Contemporanul condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în acești ani, lansează piesa Seară albastră, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului.

    În 1981 Ion se căsătorește cu Doina Marin. La 5 august 1982 se naște fiul lor, Cristofor Aldea-Teodorovici. Tot pe atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Din 1981 până în 1988 Ion este student la Conservatorul Gavriil Musicescu din Chișinău, Facultatea Compoziție.

     În perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea interpretativă și creatoare în duet cu soția sa. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația Telefon, apoi DIATE. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.

    Împreună cu soția sa a militat pentru reunirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cântat despre limba română și Eminescu.

     La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre".

     În noaptea de 29/30 octombrie 1992, soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici se sting din viață. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională.

Opera

Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, și pentru copii.

Discografie

Albumul Clopotul Învierii
  • Maluri de Prut
  • Suveranitate
  • Eminescu,
  • Trei Culori
  • Bucurați-vă prieteni
  • Iartă-mă
  • Limba română
  • Pentru ea (Lacrima limbii noastre)
  • Sărut femeie mâna ta (Sfântă ni-i casa)
  • Reaprindeți candela...
  • Focul din vatră
  • Imensitate
  • Clopotul Învierii
  • Răsai
  • Două lacrimi gemene
  • Indiferența
  • Tu cauți o inimă simplă
  • Un nume pe zapadă
  • Floare dulce de tei
  • O serenadă

 

Albumul Două vieți și o dragoste

  • Balada familială
  • Fuga
  • Don Juan
  • Copilul din leagăn
  • La restaurant
  • Bucurați-vă
  • Comment ca va
  • Nu te-ai priceput
  • Carnaval
  • Pace lumii
  • Ia-mă cu tine
  • Hai, hai
  • Spuneți-mi vă rog
  • Ninge
  • Ce farmece
  • Vârsta dragostei
  • Un telefon
  • Spectatorii
  • O umbrelă


Muzică pentru filme

  • Iona
  • Disidentul
  • Ce te legeni, codrule

Piese de teatru

  • Aventurile celor 4 gemeni - regia lui Victor Ignat la Teatrul Luceafărul din Chișinău
  • Fântână Anghelinei - dram. A. Burac, Teatrul găgăuz din Ciadâr-Lunga
  • Dragă, consăteanule - dram. Gh. Malarciuc
  • Abecedarul - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național A.S. Puskin
  • Tata - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național A.S. Puskin
  • Pomul vieții - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național A.S. Puskin
  • Casa Nebunului de Tudor Popescu, în regia lui Victor Ignat, Teatrul B.P. Hasdeudin Cahul

A scris muzică instrumentală, Rapsodie; variații pentru pian, cvintet pentru coarde.


6 aprilie 2017

GHENADIE CIOBANU - COMPOZITORUL „MUZICII NOI”


     Ghenadie Ciobanu s-a născut la data de 6 aprilie 1957, în Brătușeni (Edineț) din Republica Moldova.  A absolvit Facultatea de Pian la Institutul Muzical-Pedagogic Gnesin din Moscova (actualmente Academia Rusă de Muzică) în anul 1982 și cea de compoziție muzicală la Conservatorului Gavriil Muzicescu din Chișinău în 1986.

     A participat la diferite festivaluri naționale și internaționale de prestigiu, cum sunt: FIMU '91 (Belford, Franța), Music of Friends '95 (Moscova), Săptamâna Internațională a Muzicii Noi (București, 1991, 1992, 1996, 2002), Festivalul Internațional George Enescu (București, 1991, 1998), Zilele Muzicii Contemporane (Bacău, 1996, 1998), Musica Danubiana (Satu Mare, 1996), ENSEMS '96 (Valencia), Two Days and Two Nights of New Music (Odesa, Ucraina, 1995, 1996, 1997, 1999), Zilele Muzicii Noi Chișinău (1991-2002), Festivalul Mărțisor (Chișinău 1989, 1995, 1998, 1999), International Festival of Contemporary Music (Minsk, Belarus, 1995), Internationales Musik-Festival (Heidelberg, 1992), Moscow Autumn '96, '97, '98", Kontrasts International Contemporary Music Festival (Lvov, 1997), Toamna muzicală clujeană (1997), Musica Nova (Sofia, 1998), Europe-Asia '98 (Tatarstan, Kazan), Întâlnirile Muzicii Noi (Brăila, România, 1999, 2002). Lucrările sale au fost interpretate la mai multe festivaluri și întruniri muzicale în Franța, Germania, Austria, Spania, Israel, Danemarca, România, Rusia, Estonia, Ucraina, Grecia, China etc.

     Ghenadie Ciobanu predă ca profesor universitar la Catedra Teoria Muzicii și Compoziție a Academiei de Muzică G. Musicescu din Chișinău. De asemenea, este profesor invitat la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria unde în repetate rânduri a susținut cursuri de compoziție și analiză a muzicii contemporane (1992-1995). În anul 1997 i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca.

     În afară de activitatea de compoziție și de cea didactică, Ghenadie Ciobanu îndeplinește și o serie de funcții cum ar fi: director executiv al Cursurilor Internaționale de Vară de Compoziție și Interpretare muzicală; Președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Republica Moldova (din 1990) și Președinte al Secțiunii Naționale Moldovenești a SIMC (Societății Internaționale de Muzică Contemporană) din 1993. A participat în calitate de membru al juriului la diferite concursuri internaționale de compoziție și interpretare. În perioada 24 ianuarie 1997 - 19 aprilie 2001, a fost ministru al culturii în Republica Moldova.

     Este fondator și director artistic al Festivalului Internațional "Zilele muzicii noi" la Chișinău precum și fondator al ansamblului de muzică contemporană Ars poetica, autor și prezentator al ciclului permanent de emisiuni despre muzica contemporană Studioul Muzicii Noi la Radio Moldova.

    Creația sa muzicală este foarte apreciată, el primind Premiul Național pentru Tineret în domeniul Literaturii și al Artei (1991), Premiul I la Concursul de compoziție consacrat aniversării a 50 de ani ai UNESCO și ONU (Chișinău, 1995), Premiul I la concursurile de compoziție organizate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din Moldova (1995, 1997, 1998, 2001), Premiul pentru muzică la Festivalul Național Teatral și de Dramaturgie Contemporană (Chișinău, 1998), Premiul Național al Republicii Moldova (1998) și Premiul Antena de Aur al TV Moldova (1999). Ca o recunoaștere a meritelor sale în dezvoltarea culturii muzicale din Republica Moldova, lui Ghenadie Ciobanu i s-a conferit titlul onorific de Maestru în artă al Republicii Moldova (1999). În anul 2000 a fost decorat cu Medalia Mihai Eminescu și Ordinul Național Steaua României în grad de Comandor.
 Compoziții:
  • Variațiuni pentru orgă (1983/84);
  • Rapsodia-concert pentru pian și orchestra simfonică (1984);
  • Insula Portocalelor (1985) - muzică pentru film de animație;
  • De profundis...Generația mea (1985) - pentru cor și orchestră, versuri de Anna Ahmatova;
  • Imnul pământului natal (1986) - pentru fanfară;
  • Cele mai bune arme din lume (1986) - muzică petru film de animație;
  • Musica dolorosa (1986/87) - poem simfonic pentru orchestră;
  • Nostalgie pentru sărbătoare : Concert pentru pian No.2 (1988);
  • Sub soare și stele: Simfonia (1989);
  • Axion (1990) - pentru cor de bărbați;
  • Tatăl Nostru (1994) - pentru cor mixt;
  • Spatium Sonans (1997) - pentru flaut;
  • Moment bacovian pentru pian și orchestra simfonică (1998);
  • Un viaggio immaginario (2000) - pentru orchestră de coarde;
  • Păsările și Apa: Tablouri simfonice din Balet (2001).


5 aprilie 2017

MĂIESTRIA DIRIJORULUI - DUMITRU GOIA

     
     Născut la 5 aprilie 1942 în satul Sângera Veche, judeţul Bălţi, Republica Moldova. Provine dintr-o familie cu tradiţii muzicale frumoase: bunicul Andrei a cîntat în orchestra militară de pe lîngă curtea imperială rusă, tatăl Simion era lăutar cunoscut în centrul şi nordul Moldovei, fiind trompetist a condus mulţi ani fanfara orăşelului Sângerei, aşa 3 dintre fraţii Goia ‒ Pavel, Dumitru şi Vasile au păstrat tradiţia dinastiei, au ajuns dirijori şi muzicieni de vază, ducînd faima departe de hotarele ţării. Pe Dumitru Goia lecţiile de omenie şi muzică învăţate de la tatăl său l-au făcut să-şi urmeze credoul vieţii: muzica este credinţa mea.
     Studiază la Şcoala de Muzică Ştefan Neaga de la Chișinău pe parcursul anilor 1962-1966, fagotul ‒ clasa profesorului Victor Mătură. Apoi îşi continuă studiile la Conservatorul N. A. Rimski-Korsakov de la Leningrad la specialitatea „muzicologie şi arta dirijării simfonice şi de operă" (1966-1973).
     Pe parcursul anilor 1972-1979 este dirijor la Teatrul de Operă şi Balet de la Chișinău, concomitent fiind şi pedagog la Institutul de Arte G. Muzicescu. Timp de un an (1978-1979) îşi va perfecţiona măiestria la Academia de Muzică de la Viena cu profesorul Karl Österreicher.
     Revine în ţară şi activează în calitate de prim dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii de la Chișinău (1979-1991). Apoi este invitat la Conservatorul Mimar Sinan din Istanbul, Turcia în calitate de profesor de dirijat orchestră, citire partituri, orchestraţie, analiza stilurilor orchestrale (1989-1991).
    Din anul 1993 este conferenţiar la Universitatea Naţională de Muzică de la Bucureşti, fiind totodată şi dirijor al orchestrei simfonice a instituţiei.
    Dumitru Goia are numeroase turnee artistice internaţionale, bucurîndu-se de aprecierea publicului spectator. A dirijat multe spectacole din repertoriul simfonic clasic şi romantic: Evgheni Oneghin şi Lacul lebedelor de P. I. Ceaikovski, Aida şi Traviata de G. Verdi, Liliacul de J. Strauss, Dragonul de E. Lazarev, Glira de Gh. Neaga, Spartacus de A. Haciaturian ş. m. a.
    A colaborat cu: M. Bieşu, M. Munteanu, N. Şahovskaia, E. Virsaladze, V. Tretiakov, B. Raisov, A. Alioşina, N. Başkatov, V. Cisteakov, I. Paulencu, E. Verbeţchi, V. Drozdov, A. Palei, L. Oprea, A. Mirocinik, N. Tatarinov, I. Josanu, S. Duja, L. Mihailova, A. Arcea, N. Coşel ş.a.
     Pentru merite deosebite în arta dirijorală, în 1983 i-a fost acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Moldova, iar în anul 1988 – cel de Artist al Poporului din Republica Moldova.

 
 

EUGEN COCA - PERSONALITATE NOTORIE ÎN LUMEA MUZICII




Eugen Coca (violonist, violist, dirijor și compozitor) s-a născut 3 aprilie (15 aprilie) 1983, în satul Cureșnița din județul Soroca, în familia lui Costache și Matroana Coca (lăutar renumit din părțile Sorocii). De mic copil invață să cânte la vioară, primul profesor de vioară fiindu-i chiar tatăl său.
1900 - își începe studiile la Școala județeană din Soroca, cântă în orchestra școlii;
1903 - abandonează studiile;
1905 - începe activitatea sa de muzician profesionist într-o mică orchestră de circ din orașul natal;
1905-1908 - evoluează în Orchestra Teatrului Dramatic de Turneu și în Orchestra Populară a lui A. I. Poleacov;
1908-1909 - locuiește și lucrează la Chișinău, luând și lecții la Școala Muzicală;
1912 - maesteru de concert al Orechestrei de Salon din Eupatoria. Creează prima sa operă semnificativă - poemul simfonic Nopțile din Crimeea;
1913 - cântă în Orchestra Teatrului de Operă a lui Sibireacov din Costroma și a lui Zimin din Moscova;
1914 - locuiește în orașul Rostov-pe-Don, unde cântă în Orchestra Simfonică, pe care concomitent o dirijează. Scrie valsul Dragoste de viață;
1915-1917 - se stabilește la Moscova și ia lecții de muzică la profesorul Tal;
1917 - se reîntoarce la Chișinău. Activează în calitate de simplu muzician în Orchestra de Salon a Cinematografului Orfeum;
1918 - trece cu traiul in orașul Iași, unde activează ca maestru de concert al grupei alto în cadrul Orchestrei Simfonice George Enescu;
1923 - creează Concerto grosso;
1924 - creează două suite moldovenești și opera pentru copii Pasărea măiastră sau Prințul Ionel și lupul năzdrăvan (libretul de E. Coca);
1926 - absolvește Conservatorul din Chișinău, unde activează ca pedagog. Scrie tabloul simfonic Balalaica și Cvartetul de coarde Nr. 1. Are loc un concert cu piese din creația sa;
1928 - creează Simfonia Nr. 1;
1929 - compune Simfonia pentru Orchestra de Coarde și baletul Florile micuței Ida, după motivul poveștii cu același titlu de H. C. Andersen;
1929-1930 - se stabilește în orașul Akerman, unde activează în calitate de profesor de armonie, teorie și compoziție la o școală muzicală privată. Organizează și dirijează Orchestra Simfonică Studențească;
1933 - creează Simfonia Nr. 2;
1937 - scrie comediile muzicale Semnale din Marte și Capriciu român;
1938 - pentru comedia Capriciu român i se oferă Permiul I la Concursul G. Enescu din București;
1940 - revine în Moldova. Devine membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova. Scrie muzica la spectacolul Vioara huțulului, cântecul Hora Basarabiei eliberate , cantata Cântă inima Moldovei și Simfonie de primăvară, consacrată lui David Oistrah;
1940-1941 - scrie cânetecele Fluierașul și Бравый парень;
1940-1947creează 22 de dansuri moldovenești;
1945 – scrie muzica la spectacolul În văile Moldovei (Eliberarea ne vine de la răsărit) de L. Codreanu și I. Cutcovețchii și poemul simfonic Сталинград;
1946 (1 iulie) – primește titlul de Om Emerit în Arte al RSS Moldovenești pentru meritele mari în dezvoltarea artei muzicale moldovenești;
1946-1947 – scrie muzica la filmul Parada sportivilor la Moscova;
1948 – creează fragmente din opera Boris Glavan;
1949 – scrie Cvartetul de coarde Nr. 2, suita corală Doina pe versurile lui E. Bucov și cântecul Doina nouă. Suita Doina se interesează la concertele din cadrul decadei moldovenești de cântece și dansuri de la Moscova;
1950 – compune poemul simfonic Codrul și oratorul Cântec despre Cotovschi ( text de E. Bucov);
1951 – la Teatrul Moldovenesc Muzical-Dramatic A. S. Puskin a avut loc premiera primei comedii naționale moldovenești Fericirea Mărioarei (Fericirea mea). Muzica a fost scrisă de E. Coca (în colaborare cu compozitorul C. Benț) după piesa lui L. Codreanu și E. Gherchen;
1953 – creează Rapsodia moldovenească. Suita corală Doina se interpretează în cadrul concertelor capelei corale Doina. Pregătește pentru tipar culegerea de cântece populare moldovenești, prelucrează pentru cor cântecele sale proprii;
1954 (9 ianuarie) – E. Coca se stânge din viață.
Școala medie de muzică din Chișinău a purtat numele lui Eugen Coca în perioada anilor 1966-1992, ulterior fiind reorganizată în două licee muzicale: Liceul Ciprian Porumbescu și respectiv Liceul Serghei Rahmaninov.
Astăzi numele lui Eugen Coca este imortalizat în numele străzilor, atît la Chișinău cît și în alte orașe ale Moldovei.
Ministerul Culturii al Republicii Moldova împreună cu Liceul Ciprian Porumbescu organizează anual Concursul Internațional al Tinerilor Interpreți Eugen Coca.
La 30 iunie 1994, cu ocazia împlinirii a 101 ani de la nașterea lui Eugen Coca, Poșta Moldovei a emis o marcă cu imaginea compozitorului.
E. Coca a compus muzică de film, a prelucrat melodii folclorice. Numele lui este frecvent întâlnit în sursele bibliografice tematice, în presa periodică a anilor respectivi, în iconografie (Dubinovschi, L. În faţa unei orchestre nevăzute, 1974; Dubinovschi, L. Eugen Coca – ghips, 1975); în filatelie – 1994 (Poşta Moldova).