Eugen Doga a reușit să creeze o imensă operă, care s-a impus nu numai în plan național, ci și în universalitate, ducând faima Moldovei și a valorilor ei autentice pe toate meridianle lumii.
Eugen Doga a fost și va rămâne un promotor al tradițiilor noastre, dar și iscusit inovator în arta muzicală. Muzica sa fără egal a devenit pentru noi și pentru oamenii din toată lumea un spațiu al frumuseții divine, al iubirii romantice, al curățeniei sufletești, un spațiu al visurilor împlinite. Compozitorul a îmbrăcat folclorul nostru milenar într-o haină nobilă, aristocratică și intelegentă.
Compozitorul
Eugen Doga - artist complet, împlinit, care a practicat aproape toate genurile muzicale și în toate a reușit. Când spunem compozitorul Eugen Doga, asociem acest nume cu muzica populară, muzica de estradă, muzica simfonică și de cameră, corul, baletul, pe care l-a extins, îngemănându-l cu opera, muzica de teatru, muzica de film, valsul, tangoul, romanța.
Născut la Mocra,
sat în raionul Râbnița din stânga
Nistrului. A studiat la Școala de Muzică „Ștefan
Neaga”, apoi la Conservatorul de Stat
și la Institutul de Arte „Gavril Musicescu” din Chișinău. A debutat în cariera muzicală ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al RSSM
pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă pe când era student. A îmbrățișat
profesia de pedagog, activând și ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău. În 1963 compune prima
sa lucrare, un cvartet de coarde. Devine autor al unor lucrări valoaroase în
genul muzicii de estradă, de film și scenă. Deține o notoritate internațională
în arta componistică. Este autorul multor poeme simfonice, piese instrumentale
de cameră, romanțe, cvartete de coarde, cântece de estradă, cântece pentru
copii. A scris muzică la peste 200 de filme de circulație internațională și zeci
de spectacole.
Creația compozitorului,
academicianului Eugen Doga reflectă un bun cultural cu valoare incomparabilă.
Muzician prodigios, plurivalent ca orânduire profesională (compozitor celebru,
interpret talentat, pedagog valoros, dirijor temperar). Eugen Doga plăsmuitor
de frumos, care vreme de mai mult de cinci decenii, dă pulsație muzicii din
Republica Moldova.
După
un debut artistic promițător, ca interpret-violoncelist, schimbă arcușul pe
condeiul componisticii, care îl va destina în perimetrul culturii muzicale ca
pe un maestru al melodicității nobile, al cantabilității afective, al elocvenței
ritmice, ca pe un subtil poet al timbricii instrumentale și ca pe un exegent al
orchestrației. Muzica compozitorului dezvăluie un creator autentic, în care contopește
avântul liric.
Cu
baletele Luceafărul și Venancia – gen de creație sincretic ce
integrează muzica cu acțiunea scenică – reprezintă una din realizările de vârf
al operei sale, demonstrând capacitatea de cunoaștere și de armonizare a formei
artistice cu mijloace de expresie.
De
la lirica versului Luceafărului
eminescian, la seducătoarea și zguduitoarea poveste de dragoste a Cătălinei și
a Astrului ceresc, relatată în poem, pornește concepția artistică a baletului
omonim semnat de E. Doga (1983, libretul de E. Loteanu).
Profilul
tematic al următorului balet compus de E. Doga, Venancia (1989, libretul de L. Novikov, dezvăluie coloritul altei
epoci. Acțiunea se realizează pe două planuri, pulsând mai întâi în jurul
ideilor revoluționare din America Latină. Substratul emoțional este întreținut
de evoluția componentei lirice, întruchipată prin suferința personajului
central – Venancia. Pentru o mai mare concludență și pentru a spori
intensitatea dramaturgică, compozitorul recurge la raporturi de interacțiune
între resursele sonore ale genului instrumental și ale celui vocal, pentru a
introduce corul în partitura spectacolului și în scenele de maximă tensiune.
Prezintă un interes creația
simfonică a lui E. Doga: uvertura pentru ochestră simfonică mică (1958); prin
originalitate și realizare artistică ce distinge poemul simfonic Mama (1965), uvertura pentru orchestra
simfonică (1984) după linogravura omonimă a lui A. David, Simfonia, finalizată în anul 1989, 32 de numere pentru ochestra
simfonică (2003) ș.a.
Își
menține prezența și frecvența în repertorul componistic al lui E. Doga creația
muzicală de cameră. Se evidențiază amplitudinea registrului stilistic al
compozitorului și lărgirea axei repertoriale a creațiilor de acest gen. O
pondere considerabilă în creația autorului o au cvartetele de coarde,
permanența acestui gen concentart fiind întreținută prin exploatarea
dimensiunii timbrale și prin diversificarea mijloacelor de expresie
instrumentale antrenate în reprezentarea lui. Orizontul muzicii camerale se
extinde prin preludiile pentru pian, pentru violoncel și pian (ambele create în
perioada 1958-1965).
Creația
vocală este reprezentată prin poemul pentru cor și orchestră Inima veacului (1969), suita corală Coruri fără acompaniament (1977), 6
șieduri pentru voce, cor și orchestră pe versuri de M. Eminescu (1981),
cantatele Trăiască soarele pe versuri
de Gr. Vieru (1985), De aceeași vârstă
pe versuri de R. Rojdestvenski (1985), Limba
noastră pentru cor și orchestră pe versuri de Gr. Vieru (1988), Legământ, poem pentru cor a cappella pe
versuri de Gr. Vieru (1989), ciclul Ochiului
tău iubit (1981) ș. a.
Interes
deosebit pentru compozitorul E. Doga a avut și îl are romanța, în ele se configurează
profilul autorului și mesajul intimist al muzicii sale.
De
o celebritate nemărginită se bucură numeroase creații lirice, semnatate de E.
Doga.
Valoroasă rămâne muzica creată de Eugen Doga
pentru coloana sonoră a numeroaselor filme, realizate la studiorurile din țară
și de peste hotare, în care compozitorul a știut să îmbogățească imaginea
cinematografică cu mesaje sonore inedite.
Muzica
de scenă, realizată pe parcursul carierei de creație (a compus muzica la 13
spectacole), i-a cultivat simțul artistic și i-a rafinat gustul teatral, inducându-i
adevărata dimensiune sonoră a formei verbale.
În
creația sa, a abordat marea majoritate a genurilor muzicale, predilecția
evidentă rămânând muzica de film și cântecul liric, însă nu a evitat să
valorifice și alte forme muzicale (romanță, scherzo, vocaliză, baladă, sonet,
uvertură, muzică de cameră etc.). Scriitura componistică a lui Eugen Doga
rămâne inconfundabilă.
Opera
artistică a lui Eugen Doga vine să ilustreze materializarea efortului creator
al unui compozitor modern, ce a realizat partituri excepționale pentru
patrimoniul culturii muzicale contemporane. Prin devotamentul și truda
neostenită în slujba muzicii, maestrul a atras simpatia publicului larg, iar
concluderea cu colectivele artistice, cu personalități de talie națională și
internațională (interpreți, artiști, regizori etc.), cu studiourile
cinematografice de peste hotarele țării i-au asigurat o autoritate
incontestabilă în lumea oamenilor de cultură.
Meritele
sale au fost apreciate cu numeroase distincții, premii și titluri naționale și
internaționale: Artist al Poporului din
Republica Moldova, Artist al
Poporului din URSS, Laureat al
Premiului de Stat al Republicii Moldova și al URSS, Academician titular
al Academiei de Științe a Moldovei, Cavaler
al Ordinului Republicii, al Medaliei
„Mihai Eminescu”, al Medaliei de Aur
„Omul secolului XX” (SUA), Doctor Honoris Causa al Institutului Internașional
de Cinematografie din Moscova (Rusia), premiul Academiei Naționale de Arte și
Științe Cinematografice din Moscova (Rusia), premiul Academiei Naționale de
Arte și Științe Cinematografice din Federația Rusă „Vutului de Aur” ș.a.
Compozitorul,
academicianul Eugen Doga rămâne a fi unul din pilonii de rezistență ai culturii
autohtone.
Anul naşterii:
1937 — născut la 1 martie, satul Mocra (Transnistria), R. Moldova;
Studii
1943-1951 — Şcoala primară din satul Mocra;
1951-1955 — Şcoala de muzică (liceu) din Chişinău, clasa de violoncel, prof. Pablo Giovanni Baccini;
1955-1960 — Conservatorul de Stat din Chişinău, clasa de violoncel, prof. Grigore Hohlov;
1960-1965 — Institutul de Arte din Chişinău, clasa compoziţie şi teorie a muzicii, prof. Solomon Lobel. Cursuri de dirijat simfonic.
Activitate profesională
1957-1962 — Violoncelist în Orchestra Radiodifuziunii de la Chişinău;
1962-1963 — Profesor la Şcoala Medie Specială de Muzică din Chişinău;
1963-1967 — Profesor la Şcoala de muzică „Ştefan Neaga” de la Chişinău, redactor muzical la editura „Cartea moldovenească”, Chişinău;
1967-1971 — Funcţionar la Ministerul Culturii, responsabil de viaţa muzicală din RSS Moldovenească;
1971- prezent — liber-profesionist, colaborează
cu cele mai prestigioase studiouri de film din Moscova, Kiev, Minsk,
Bucureşti, Taşkent, Baku, Vilnius.
Debuturi (toate la Chişinău):
1957 — debut în calitate de compozitor cu Orchestra Radiodifuziunii, cîntecul „Floare dalbă de livadă”, interpretat de Maria Bieşu;
1959 — debut în muzica populară cu Taraful condus
de Isidor Burdin, aranjament, cîntecul „La oglindă”, versuri de George
Coşbuc, interpretare Ludmila Mişov;
1963 — debut în muzica de cameră, cvartet de coarde nr.1;
1967 — debut în muzica de film, comedia „Se caută un paznic” după „Ivan Turbincă” de Ion Creangă;
1968 — debut în muzica de teatru, spectacolul „Radu Ştefan, întîiul şi ultimul” după piesa lui Aureliu Busuioc;
1972 — debut în romanţe, „Misterele nopţii”, versuri Mihai Eminescu, interpretare Sofia Rotaru;
1983 — debut în muzica de balet, baletul „Luceafărul” după Mihai Eminescu;
Operele muzicale:
1967-1969 — O simfonie;
1965 — Un poem simfonic „Mama” după motivul linogravurii lui Aurel David;
1985 — Un poem vocal-simfonic „Lie-Lie-ciocârlie” („Trăiască soarele”), versuri Grigore Vieru;
1958 şi 1984 — Două uverturi pentru orchestră simfonică; Trei balete: „Luceafărul” (1983), „Venancia” (1989) şi „Regina Margot” (1995);
1963; 1973; 1983; 1993; 2004 — Cinci cvartete de coarde pentru orchestră de cameră;
1968-1987 — Şase cantate vocal-simfonice;
12 coruri a cappella, inclusiv două în 1973 pe versurile lui Mihai Eminescu: „Dintre sute de catarge” şi „Dorinţa” (1967-1989);
1967- prezent — Muzică de film — peste 200 de filme: artistice, de animaţie, documentare, televizate;
1968-1986 — Muzică de teatru — 13 spectacole;
1967- prezent — Piese instrumentale — circa 40: pentru
pian, violoncel, acordeon, nai, flaut, vioară, pentru ansamblu
de viorişti, clavecin, trompetă, saxofon;
1972-2002 — Romanţe — circa 60, inclusiv opt romanţe pe versurile lui Mihai Eminescu pentru voce şi pian;
1981 — Şase lieduri pe versurile lui Mihai Eminescu pentru voce, cor şi orchestră simfonică ;
1957- prezent
Muzică uşoară — peste 200 de cîntece;
Valsuri — circa 60;
Tangouri — 10;
1959-1971 — Prelucrări orchestrale şi vocale pe motive populare româneşti — circa 30 de cîntece;
A practicat toate genurile muzicale clasice, cu excepţia muzicii de operă;
A scris muzică în diverse stiluri naţionale pentru: R. Moldova,
România, Rusia, Ucraina, Bielorusia, Lituania, Kirghizia, Uzbekistan,
Afganistan, China, Bulgaria, Iugoslavia, Cipru, Polonia, Germania, Marea
Britanie, SUA.
Cele mai cunoscute opere muzicale:
1967 — „Ritmurile oraşului” (trei piese orchestrale);
1968 — „Codrii mei frumoşi” (cântec, versuri Petrea Cruceniuc, Ludmila Mişov);
1971 — „Oraşul meu” (cântec, versuri Gheorghe Vodă, din filmul televizat „Chişinău, Chişinău”, Sofia Rotaru);
1971 — „Cred în ochii tăi” (cântec, versuri Ion Podoleanu, din spectacolul „Ce frumoasă este viaţa”, Ion Suruceanu);
1972 — „Balada” (piesă instrumentală, vioară
şi orchestră, din spectacolul „Păsările tinereţii noastre” de Ion Druţă
în regia lui Ion Ungureanu);
1972 — „Florile dragostei” (cîntec, versuri Anatol Ciocanu, Maria Codreanu şi Ion Suruceanu);
1972 — „Nunta veselă” (cîntec, versuri populare, Nadejda Cepraga);
1973 — „Sonet” (piesă orchestrală);
1973 — „Nistrule, mîndria mea” (cîntec, versuri Gheorghe Vodă, Nadejda Cepraga);
1973 — „Copilărie, luncă de argint” (cîntec, versuri Emil Loteanu, Ştefan Petrache);
1975 — „Мне приснился шум дождя ” — „Am visat ropotul ploii” (cîntec, versuri Vladimir Lazarev, Nadejda Cepraga şi Vadim Konnov);
1976 — „Nană Ţoha”, „Mărul”, „Brişca”, „Mamă, mor” (cântece din filmul artistic „Şatra” în regia lui Emil Loteanu);
1976 — „Drumul”, „Cireşul”, „Final” (piese orchestrale din filmul artistic „Şatra” în regia lui Emil Loteanu);
1978 — „Vals” (piesă orchestrală din filmul artistic „Dulcea şi tandra mea fiară” în regia lui Emil Loteanu);
1979 — „Pîrîiaşul” (piesă orchestrală pentru acordeon
şi orchestră din filmul artistic „Olimpiada de primăvară” în regia lui
Isaak Magiton);
1980 — „Meditaţie” (cîntec, versuri Grigore Vieru, Iurie Sadovnic);
1980 — „Aşteptare” (piesă orchestrală din filmul artistic „Mercedes-ul scapă de urmărire” în regia lui Alexandr Muratov);
1981 — „Maria, Mirabela” (cîntec, versuri Grigore Vieru din filmul de animaţie cu acelaşi nume);
1981 — „Paşi cunoscuţi” (piesă orchestrală din filmul artistic „Soţia pictorului)”
1983 — „Luceafărul” (balet în două acte, şapte tablouri, libret de Emil Loteanu);
1983 — „Cascada pariziană”, „Lebăda”, „Dansul
în piaţă”, „Adagio”, „Copilăria” (piese orchestrale din filmul artistic
„Anna Pavlova” ; „Curcubeul alb” cantată, versuri Emil Loteanu);
1984 — „De-aş avea”, „O, rămîi” (romanţe, versuri Mihai Eminescu, Mihail Munteanu şi Maria Bieşu);
1984 — „Eterna” (piesă instrumentală din spectacolul „Biserica albă” de Ion Druţă în regia lui Ion Ungureanu);
1984 — „Orice femeie e frumoasă” (cîntec, versuri Grigore Vieru, interpretat Anastasia Lazariuc, din filmul „Vreau să cînt”);
1984 — „Asfinţitul posomorît” (piesă orchestrală din filmul artistic „Ciocnirea”) ;
1985 — „Ochiul tău iubit”, „Dorinţa” (romanţe, versuri Mihai Eminescu, Maria Bieşu);
1985 — „Dina” (piesă orchestrală la saxofon, filmul
artistic „Valentin şi Valentina”; „Cîntă-mă amor” (cîntec, versuri
Grigore Vieru, Nadejda Cepraga, 1987); „Măicuţa mea” (cîntec, versuri
Grigore Vieru, Anastasia Lazariuc, 1988);
1992 — „Plimbarea” (muzică orchestrală din filmul artistic „Stele peste mare”);
1993 — „Trandafirii împuşcaţi” (piesă orchestrală din filmul artistic „În drum spre Murom”);
1994 — „Magestic marsh” (cântec, versuri Aureliu Busuioc);
1995 — „Rendez-vous”, „Preludiu”, „Tangou la terasă”,
„Viraje”, „În zadar...” (piese orchestrale din filmul artistic „Patul
lui Procust” după romanul lui Camil Petrescu);
1996 — „Rondo”, „Salonul”, „Hughenoţii” (piese
orchestrale din serialul televizat „Regina Margot” după romanul lui
Alexandre Dumas-tatăl).
Afilieri:
1966 — membru al Uniunii Compozitorilor de la Chişinău;
1968 — membru al Uniunii Cineaştilor de la Chişinău;
1974 — membru al Uniunii Compozitorilor de la Moscova;
1975 — membru al Uniunii Cineaştilor de la Moscova.
Titluri ştiinţifice, onorifice:
1991 - academician, membru titular al Academiei de Ştiinţe din Moldova;
1997 — membru al Academiei Internaţionale de Creaţie, Moscova;
2000 — Doctor Honoris Causa al Academiei Internaţionale de Drept Economic şi Artă a Filmului, Chişinău;
2006 — membru titular al Academiei de Ştiinţe şi Arte „Petru cel Mare” de la Sankt Petersburg („Petrovskaia Akademia”).
Distincţii
1974 — Maestru în artă al RSSM;
1980 — Laureat al Premiului de Stat al RSSM;
1984 — Artist al Poporului din RSSM;
1984 — Laureat al Premiului de Stat al URSS;
1987 — Artist al Poporului din URSS;
1997 — Ordinul Republicii, distincţia de Stat supremă a R. Moldova;
1998 — Medalia „S.I. Vavilov” (savant), Rusia;
1998 — Medalia de aur „Omul mileniului. 2000”, SUA;
2000 (12 ianuarie) — Medalia comemorativă „Mihai Eminescu”, Preşedintele României;
2000 (15 ianuarie) — Diploma de onoare „Mihai
Eminescu”, Fundaţia „Mihai Eminescu” şi Liga Culturală pentru Unitatea
Românilor de Pretutindeni, Bucureşti;
2000 (15 iunie) — Medalia „Mihai Eminescu”, Preşedintele R. Moldova;
2000 — Ordinul „Mecenatul secolului”, Rusia;
2004 — Ordinul Steaua României în grad de Comandor, distincţia de Stat supremă a României;
2004 — Medalia „Serviciul credincios în beneficiul patriei” („Za userdie vo blago otecestva”), Rusia;
2004 — Medalia „Viktor Rozov” (dramaturg), Rusia;
2005 — Medalia „Mihail Lomonosov”, Rusia;
2006 — Ordinul „Petru I”, Rusia;
2007 — Medalia „Dimitrie Cantemir”, distincţia supremă a Academiei de Ştiinţe din R. Moldova;
2007 — Medalia Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (WIPO) pentru realizări remarcabile în arta muzicală, Geneva.
Premii, trofee (selectiv):
1972 — „Scoica de argint”, Festivalul Internaţional
de film de la San Sebastian, Spania (împreună cu Emil Loteanu pentru
„Lăutarii”);
1976 — „Scoica de aur”, Festivalul Internaţional de film de la San Sebastian, Spania, (împreună cu Emil Loteanu pentru „Şatra”);
1982 — „Punguţa cu doi bani” pentru muzica din filmul
de animaţie „Maria, Mirabela” — Premiul Naţional al României acordat
în cadrul Festivalului filmului pentru copii, Piatra Neamţ;
1991 — „Music party BRNO”, Grand Prix (trofeu
de cristal) al Festivalului internaţional al muzicii de film, pentru
contribuţie substanţială la muzica de film, Cehia;
2001 — Gala filmului moldovenesc sec.XX, premiu pentru muzica de film, Chişinău,
2001 — Trofeul Festivalului de film de la Yalta, pentru muzica din filmul artistic „Domnilor artişti”, Ucraina;
2001 — „Ovaţia”, Premiul Naţional al Federaţiei Ruse pentru întreaga activitate;
2003 — „Tezaurul Patriei” („Sokrovişniţa Rodinî”), premiu, Rusia;
2005 — „Meerim”, Premiul Naţional al Republicii Kîrgîstan pentru caritate, Bişkek;
2005 — „Doktor Vaţlav” („Cheia sol”), Premiul Naţional al Federaţiei Ruse pentru contribuţia substanţială în muzica de film;
2006 — „Excellency award”, Premiul de Excelenţă al Festivalului producătorilor de film independent, Constanţa;
