DUMITRU GHEORGHIȚĂ - 100 ANI DE LA NAȘTERE

      Născut la 16 februarie (23 februarie – în alte surse) 1917 la Chișinău, în familia lui Efim și Varvara Gheorgiță. În familie erau 4 copii, în casa cărora răsuna des muzica: tatăl cânta la armonică, mamei îi plăcea să fredoneze melodii. De pe când era elev, Dumitru era pasionat de muzică și începuse să cânte în fanfara școlii. Absolvind școala primară, D. Gheorghiță urmează studiile la liceul B. P. Hasdeu și, simultan, la conservator, în clasa de trompetă condusă de S. Zlatov. Avea pe atunci doar 12 ani. Ulterior starea de sănătate nu i-a permis lui Dumitru să cânte la trompetă.

      Absolvind în 1933 conservatorul, se angajează destul de greu într-o orchestră de restaurant, condusă de Nicolae Bodoi. Urmă o viață grea, plină de umilinință și dificultăți. Trebuia să se conformeze gusturilor burgheze ale ofițerilor, clienților și să le între în voie tuturor. În iunie 1940 ia ființă orchestra radioului sub conducerea lui Petru Bacinin. Pentru a evolua în componența ei, sânt invitați numeroși muzicanți (Dumitru Gheorghiță, Eugeniu Coca – eminent compozitor din Moldova, pe atunci și muzicant de restaurant). Orchestra interpreta muzică populară. Anume atunci Gheorghiță a simțit pentru prima dată necesitatea acută de a crea, de a da glas la tot ce-i umple sufletul. Astfel se născu prima piesă pentru acordion. 

      Piesele lui Dumitru Gheorgiță sânt incluse în repertoriul a numeroase formații de artiști amatori, se difuzează la radio, cunoscând o populartitate imensă. Numele autorului devine din ce în ce mai cunoscut. Orchsestra de muzică populară Fluieraș îi propagă în permanență melodiile. Ele constituie piesele de rezistență ale repertoriului solistei Tamara Ceban. Compozitorul e în permanență sensibil la suflul timpului, la problemele contemporanietății. Tema Patriei ocupă un loc aparte în creația lui Dumitru Gheorghiță. În cântecele sale el glorifică meleagul natal, strugurii și apele străbunului Nistru. 

      Așa s-a întâmplat dintotdeauna cu muzicanții-lăutari – suflet din sufletul neamului lor – care în creațiile lor se inspirau în permanență din folclor, restituindu-i apoi cu generozitate poporului opere mai desăvârșite, mai cizelate. 

      În anul 1960 cântecele lui Dumitru Gheorghiță răsună în cadrul concertelor din cadrul Decadei Artei Moldovenești la Moscova. Compozitorul e distins cu oridinul Insigna de Onoare. În 1961 este primit în rândurile Uniunii Compozitorilor din URSS. În anul 1964 compozitorului i se oferă onorificul titlu de Lucrător Emerit al Artelor din RSSM. În același an la editura Cartea Moldovenească apare prima lui culegere de cântece pe versuri de poeți moldoveni (P. Zadnipru, Gr. Vieru, V. Russu, V. Roșca ș.a.). 

      Cântecele lui D. Gheorghiță sânt interpretate de cei mai valoroși soliști din Moldova: Tamara Ceban, Gheorghe Eșanu, Nicolae Sulac, Ion Bas și Maria Bieșu (evoluând pe atunci în orchestra Fluieraș).

      În 1967 compozitorului i se conferă titlul de Artist al Poporului din RSSM.

      Din  vasta palitră intonațională a muzicii populare el selectează minuțios tonalitățile cele mai viguroase, mai expresive, mai cu perspectivă și, reunind să le îmbine organic, creează imagini artistice desăvârșite.

       Melodist prin vocație, el tinde spre o largă respirație a motivului, având grijă, totodată să asigure dezvăluirea plenară a cuvântului, a imaginii artistice, create cu ajutorul lui. El pornește în opera sa de la ritmurile vieții, operează cu imaginile intonaționale și ritmice ale folclorului național, din care și provin cântecele lui.

       În activitatea ca Dumitru Gheorghiță nu se limitează doar la cântec, cu toate că acestuia îi revine un loc de frunte în creația compozitorului. El este și autorul unor valoroase miniaturi instrumentale. Piesele lui ne cuceresc prin caracterul lor cantabil și melodios, în care se face simțită puternica influență a creației muzicale populare. Compozitorul studiază mult orchestrația, pentru a-și putea crea singur aranjamentul instrumental al cântecelor și pieselor ce-i aparțin. El compune piese pentru țambal și fluier, semnează o fantezie orchestrală, intitulată Doina codrilor, pentru taraf, piese pentru oboi și vioară și orchestră.

      Creator de cântece prin execelență, Dumitru Gheorghiță și în operele sale instrumentale instrumentale operează cu imagini muzicale proprii cântecului, exploatând la maximum calitățile interpretative ale instrumentelor populare.

      Compozitorul conduce o orchestră de muzică populară, evoluează de în cadrul diferitelor concepte și serate de creație.

      În anul 1973 Casa Republicană de Creație Populară a publicat cea mai completă culegere de cântece ale compozitorului, care conține 32 de lucrări, scrise pe versurile mai multor poeți moldoveni. Culegerea Cântăm Moldova cuprinde piese compuse de Dumitru Gheorghiță la sfârșitul anilor ‘60 – începutul anilor ‘70, care pot fi considerate culmi ale creației artistice a compozitorului. Printre ele menționăm Nunta miresei.

      La 7 noiembrie 1976 compozitorului Dumitru Gheorghiță i-a fost acordat Premiul de Stat al URSS, gest de profundă recunoștință și înaltă apreciere din partea poporului. 
      Este deținătorul diplomei Comitetului Sovietic pentru apărarea păcii (1969) și a diplomelor: Comitetului moldovenesc pentru apărarea păcii (1976, 1981, 1987). 
    A compus lucrări simfonice, pentru orchestră de muzică populară, piese corale, cântece pentru copii, romanțe în caracter popular.

      A câtat în ansamblu cu: Simion Glec, David Fedov, Leonid Moșanu, Anatol Davâdov, Ion Fazlî, Eugen Doga, Dumitru Rotaru, Maria Bieșu, Dumitru Blajinu, Alexandru Ranga ș.a.

        A înregistrat la Radio Chișinău melodii populare (Fluiera un tren în gară, Măi ciobane, Fata de la moară, Treceam valea, Trandafir frumos, Azi e luni, Frunză verde sălcioară etc.).

Articol scris de Șestacov Elena

SIMION LUNGUL - 90 DE ANI DE LA NAȘTERE

         

   Unul dintre cei mai talentați compozitori din Republica Moldova. Cele mai semnificative lucrări ale compozitorului au fost apreciate pentru individualitatea și expresivitatea limbajului muzical modern. Compozitorul s-a născut în satul Hlinoaia, în raionul Slobozia, la 16 februarie 1927. În 1947-1949 a învățat la Școala de Muzică din Izmail, regiunea Odessa (Ucraina). 1957 este anul în care absolvește Conservatorul de Stat din Chișinău, clasa compoziție a profesorilor L. Gurov și Lobel. A făcut serviciul în Flota Militară Maritimă a URSS în perioada anilor 1944-1945. Din 1957 este învățător și șeful Secției muzicale-teoretice la Școala-internat Specială de Muzică „E. Coca” din Chișinău. Membru al Uniunii Compozitorilor este din anul 1958. Din 1973 este membru al Comitetului de conducere, în 1974 – vice-președinte al Comitetului de conducere  al Uniunii Compozitorilor din Moldova. Devine președinte al Consiliului artistic al Teleradiodifuziunii din Moldova în anul1973. Este onorat cu titlu Maestru emerit al Artei din R. Moldova în 1974. Peste 10 ani este laureat al Premiului de Stat al Moldovei (1984). Ordinul Insigna de Onoare îl primește în 1987. Este deținătorul medaliilor Pentru biruința asupra Germaniei (1945) și 100 de ani din ziua nașterii lui V. I. Lenin (1970).

            Creații:

Pentru cor, soliști și orchestră:

• Ținuturi natale  - cântată în 5 părți, versuri de L. Deleanu, 1968;
• Lenin, pace, viață – poem, 1970;
• Odă Moldovei – versuri de V. Roșca, 1972;
• Patria mea – cântată în 4 părți, versuri de Gr. Vieru, 1973;
• Dimitrie Cantermir – oratoriu în 5 părți, libret de G. Dimitriu, 1974;
• Cântecele Nistrului – ciclu vocal pentru voce și orchestră de cameră, versuri de poeți basarabeni, 1974;
• Arie pentru voce și orchestră, 1975;
• Eroilor BAM-ului, versuri de P. Kolosov, 1975;
• Tablou vocal-coregrafic pentru cor, grup de dansatori și orchestră, versuri de A. Roșca, 1977;
• Poem Partidului, versuri de A. Ciocanu, 1980;
• Lenin e veșnic viu, pentru cor, soliști și orchestră simfonică, versuri de A. Ciocanu, 1980;
• Păstrați planeta, versuri de G. Vodă, 1983;
• Patria mea, pentru soliști și orchestră, versuri de M. Plețkovski, 1987.

Pentru orchestră:

• Baladă, 1956;
• Scherțo, 1957;
• Vals, 1965;
• Concertino pentru orchestră de coarde, 1979.

Creații instrumentale de cameră:

• Piesă pentru oboi și pian, 1953;
• Piesă pentru trombon și pian, 1953;
• Scerțino pentru clarinet și pian, 1954;
• Patru fugi pentru pian, 1956;
• Horă pentru pian, 1957;
• Variațiuni pentru pian, 1958;
• Trei piese pentru copii pentru pian, 1959;
• Preludiu și fugă pentru pian, 1961;
• Poem pentru pian, 1961;
• Preludiu pentru pian, 1961;
• Variațiuni tinerești pentru pian, 1966;
• Două nuvele pentru vioară și pian, 1968;
• Două piese pentru fagot și pian, 1972;
• Două piese pentru trompetă și pian, 1972;
• Suită pentru flaut solo, 1978;
• Horă pentru pian, 1981;
• Două piese pentru vioară, 1982;
• Trei poeme pentru violoncel și pian, 1985;
• Desenele lui Bidstrup – suită pentru vioară și pian, 1987;
• Duet pentru oboi și clarinet, 1987;
• Piese pentru copii pentru vioară și pian, 1985-1987.

Pentru voce și pian:

• Plopii, Logodna – romanțe pe versurile lui E. Loteanu, 1962;
• Unde-i tinerețea?, versuri de M. Ernandes, 1966;
• Cântecele Nistrului, (ciclu) versuri de G. Vieru, L. Deleanu, L. Podoleanu, 1970;
• Bună dimineața, soare! (ciclu), versuri de Gr. Vieru, 1980;
• Patru romanțe de versuri de A. Busuioc, A. Ciocanu, 1980;
• Cântecele Nistrului (caietul 2), versuri de poeți basarabeni, 1982;
• Scrisoare către femeie, versuri de S. Esenin, 1987.

Pentru cor a capella:

• Cântă puiul cucului, versuri populare, 1957;
• Toamna în Moldova, versuri de A. Busuioc, 1962;
• Vesel tărăboi copilăresc, versuri de Gr. Vieru, 1963;
• Aș iubi o viață-ntreagă, Cântec de pahar, versuri populare, 1966;
• A fost război – poem, versuri de Gr. Vieru, 1968;
• Appasionata, versuri de A. Busuioc, 1970;
• Cinci poeme pe versuri de poeți basarabeni, 1984;
• De veghe, versuri de A. Roșca, 1986;
• Horă păcii și frăției, versuri de S. Belikov, 1986;
• La sărbătoare, versuri de A. Roșca, 1987;
• Recviem, versuri de I. Badikov, 1987;
• Umorească, pentru cor bărbătesc, 1987.

Cu acompaniment de pian:

• La mauzoleu, versuri de Iu. Filip, 1981.

Cântece:

• Ilici e veșnic de viu, versuri de G. Ciocoi, 1980;
• Cântec despre Kotovski, versuri de G. Ciocoi, 1980;
• Câmp natal, versuri de P. Koloskov, 1981.

Muzică pentru copii:

• Tablouri ale ținutului natal – ciclu vocal, versuri de Gr. Vieru, 1969;
• Iubesc ținutul natal - ciclu vocal, versuri de Gr. Vieru, A. Ciocanu, 1978;
• 18 cântece, 1959-1978;
• Patru coruri, versuri de poeți moldoveni, 1981;
• Zece cântece, versuri de poeți moldoveni, 1987;

Muzică la spectacole:

• În umbră, de P. Cărare.

Ceaicovschi-Mereşanu, G. Simion Lungul: compozitor / G. Ceaicovschi-Mereşanu // G. Ceaicovschi-Mereşanu Compozitori şi Muzicologi din Moldova:  Lexicon biobibliografic . – Ch., 1992. – P. 50-54.

Клетинич Е. С. Семен Лунгу: биография / Е. С. Клетинич // Е. С. Клетинич Композиторы Совестской Молдавии - Chișinău, 1987. - P. 172- 200.

Деркач, Т. Семен Лунгул : Композиторы Совестской Молдавии / Семен Лунгул. - Chișinău : Literatura artistică, 1977. -  70 p.

 Lungul, S.   Hora pentru pian / comp. : Simion Lungul. - Chișinău: Cartea moldovenească, 1960. - 5 p.

Lungul, S. Slavă ție, omule sovietic ! : pentru voce și pian / comp. : Simion Lungul; - Chișinău : Cartea Moldovenească, 1961. - 4 p.

Lungul, S. Cântec despre septenal : pentru voce și pian / comp. : Simion Lungu . - Chișinău : Cartea Moldovenească, 1961. - 6 p.

Лунгул, С. Скерцино для кларнета и фортепьяно / комп. : Симион Лунгу. - Chișinău : Cartea Moldovenească, 1962. - 13 p.

Lungul, S.  Variații pentru pian - comp. : Simion Lungul; - Chișinău, Cartea Moldovenească, 1967. -12 p.

Lungul, S. Moldova mea : pentru voce și pian / comp. : Simion Lungul; Vers. : L. Deleanu . ─ Chișinău : Cartea Moldovenească, 1970. - 14 p.

Lungul, S. Răsună cântecul : pentru pian  / comp. : Simion Lungul . ─ Chișinău : Cartea Moldovenească, 1970. - 75 p.

Lungul, S. Cântările Nistrului : pentru pian / comp. : Simion Lungul . - Chișinău : Cartea Moldovenească, 1973. - 34 p.

Lungul, S. Măști : pentru pian / comp. : Simion Lungu . - Chișinău : Cartea Moldovenească, 1975. - 10 p.

Lungul, S. Coruri : pentru voce și pian / comp. :  S. Lungul . ─ Chișinău : Literatura artistică, 1977. - 95 р.

 






 
 

Lungul, S. My Fatherland / comp. : Simion Lungu . – Moscow: Soviet Composer, 1979. - 53 p.

Lungu, S. Dimitrie Cantemir : oratoriu în 5 părți : pentru cor, soliști și orchestră / comp. : Simion Lungu . - Chișinău : Literatura artistică, 1983. - 58 p.

Lungul, S. Poeme corale : pentru voce și pian / comp. : Simion Lungu . ─ Chișinău : Literatura artistică, 1985. - 60 p.

Lungul, S. Cîntecele Nistrului = Песни Днестра : pentru voce și orchestră / comp. : Simion Lungu . ─ Chișinău : Literatura artistică, 1987. - 95 p.

 

Лунгул, С. Рисунки бидструпа для скрипки и фортепиано / комп. : Симион Лунгу. – Москва, 1990. - 43 с.

Articol scris de Șestacov Elena