NICOLAE BOTGROS - „ O VIAȚĂ” CÂNTATĂ LA VIOARĂ

      

     Nicolae Botgros (n. 25 ianurie 1953, Badicul Moldovenesc, Cahul) este un dirijor remarcabil din Republica Moldova. 

     A fi lăutar e lucru mare, spun oamenii din Bădicul Moldovenesc de la Cahul, sat în care s-a născut Nicolae Botgros şi tatăl acestuia, Dumitru, lăutar de excepţie. Muzica a fost şi este viaţa neamului lor.
 Nicolae a învăţat melodiile la ureche, iar un timp se culca şi se trezea cu sunetul de tobă. Asculta cu luare-aminte tot ce cânta tata pe la petreceri. A învăţat singur să bată toba şi-i era tare ciudă pe darabana care era mai mare ca el. 

     La şapte ani s-a dus la Şcoala de Muzică din Cahul. Împreună cu badea Vasile s-a întors în primăvară acasă, căci nu ajungeau bani pentru întreţinerea celor doi fraţi. Mama lui Nicolae a visat întotdeauna ca băieţii şi fetele să facă studii, vroia să-i vadă oameni mari... La şcoală, profesorii erau extrem de indulgenţi cu fraţii Botgros, care veneau la lecţii luni, marţi, miercuri şi joi, căci sfârşitul de săptămână era rezervat nunţilor şi petrecerilor. Uneori, se întâmpla ca Nicolae să adoarmă cu capul pe bancă după nopţile de nesomn şi oboseală.

     Mai târziu, Nicolae a ajuns la Soroca, la Şcoala de iluminare culturală. În oraşul de pe Nistru a început o altă carieră a junelui Botgros. Pentru prima dată a asistat la un concert de-al „Lăutarilor” (orchestră creată de Nicolae Sulac, dirijori fiind compozitorul Mircea Oţel şi trompetistul Gheorghe Usaci). A rămas vrăjit de orchestră şi nici nu bănuia că avea să i se dedice mai târziu. Tot la Soroca s-a îndrăgostit lulea de Lidia Bejenaru, care avea să-i devină soţie. S-au luat devreme, aveau câte 19 ani. La nunta lor au cântat cei mai vestiţi lăutari ai vremii.
Prima orchestră dirijată de Nicolae Botgros a fost „Ciocârlia” de la Edineţ. În 1973 se mută la Chişinău şi este violonist în Orchestra „Mugurel” a Filarmonicii. Urmează ani la „Joc”, ca în 1978 să devină director artistic şi prim-violonist la „Lăutarii”. Un an de răscruce atât pentru orchestră, cât şi pentru maestru.

     ... Atât de tulburător sună vioara lui Botgros! Şi atât de înălţător! Atât de tainic! Nu oricărui îi este dat să cânte totul şi despre toate pe coarda sensibilă a inimii şi a viorii! „Lăutarii” au acompaniat peste 100 de interpreţi de muzică populară, colaborând cu cei mai de seamă exponenţi ai tuturor zonelor folclorice din România, de la Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Dinu Iancu Sălăjan, Zinaida Julea, Nicolae Glib, Maria Sarabaş. Aşa şi-a petrecut viaţa – în drum spre concerte, în săli de spectacole şi-n studiouri de înregistrări. Niciodată n-a găsit răgaz – interpreţii, atât de la Chişinău, cât şi de la Bucureşti sunt pur şi simplu onoraţi să stea alături de el pe marea scenă. Iar Nicolae Botgros nu poate să refuze nici o invitaţie, când e vorba de muzică populară.

     În repertoriul orchestrei se regăsesc cele mai strălucite perle ale folclorului moldovenesc, cu parfum autentic. „Lăutarii”, o orchestră-simbol a Moldovei, au evoluat primii în noua Sală a Palatului din Bucureşti (după schimbarea denumirii din Sala Congreselor). Datorită orchestrei şi, în special, a perseverenţei lui Nicolae Botgros de a le pune pe toate la locul lor, muzica populară şi-a recăpătat autenticitatea moştenită de secole.