ȘTEFAN NEAGA - COMPOZITOR DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ȘI APĂRĂTOR NEOBOSIT AL VALORILOR NAȚIONALE

    Ștefan Neaga s-a născut la 24 noiembrie (7 decembrie) 1900, în oraşul Chişinău, Basarabia, într-o  familie de lăutari. Bunicul său era cobzar, tatăl cînta la vioară. Din frageda copilărie a simţit farmecul melodiilor naţionale moldoveneşti, dându-i astfel posibilitatea, ca la vârsta de numai opt ani să ţină vioara în mînă şi să acompanieze după auz melodiile din repertoriul orchestrelor de instrumente populare. A făcut studii la şcoala muzicală din Chişinău (1913-1917), studiind pianul. Viaţa politică din Basarabia de atunci a influenţat puternic atât viaţa culturală a Chişinăului, cât şi asupra şcolarizării tânărului. Pleacă la Bucureşti pentru a-şi continua studiile muzicale. Calea sa de afirmare are loc în cadrul orchestrei de muzică populară a minunatului viorist Grigoraş Dinicu, care a găsit în persoana tânărului muzician basarabean nu numai un interpret talentat, dar şi un adânc cunoscător al cântecelor şi dansurilor populare. Repertoriul muzical în taraful lui Gr. Dinicu era alcătuit în bună parte din romanţe şi arii naţionale, care ia permis lui Şt. Neaga să păstreze legătura cu muzica populară şi să prelucreze mai multe dintre aranjamentele orchestrei. Cultura muzicală bucureşteană a jucat un rol important în formarea stilului artistic, permiţându-i să-şi lărgească şi orizontul cunoştinţelor muzicale. Neaga frecventeză concertele orchestrei filarmonice, spectacolele de operă, studia în continuare pianul şi compoziţia la Academia de muzică şi artă dramatică. Aici l-a întâlnit pe Dimitrie Cuclin, compozitor, muzicolog, filosof, scriitor şi traducător român. Datorită lui, Şt. Neaga face cunoştinţă cu muzica compozitorilor impresionişti, deseori va recurge mai apoi la mijloacele de expresivitate proprii acestui curent. Primele lucrări ale compozitorului au apărut în anii ’30 ai secolului XX: o simfonie, o sonată de pian, o sonată de vioară şi pian, cîteva piese instrumentale pentru ansambluri de cameră, trei schiţe somfonice (Dor de ţară, La joc, Februarie cu brumă şi zăpadă), piese de pian şi altele. Unele din ele au fost menţionate la concursul naţional de compoziţie „George Enescu”. Aceste lucrări au fost punctul de pornire al creaţiei compozitorului, căci în continuare lucrările lui vor purta haina originalităţii, imprimate cu artă populară, una din trăsăturile de bază ale întregii sale creaţii componistice. În 1937 pleacă într-un turneu la Paris împreună cu orchestra lui Grigoraş Dinicu, rămâmând acolo pentru o perioadă mai îndelungată, timp în care îşi perfecţionează cunoştinţele la şcoala normală de muzică. A avut ca pedagogi pe muzicienii cu renume mondial – pianistul Alfred Cortot, dirijorul Charles Munch, compozitoarea Nadia Boulanger. Aflându-se în străinătate, Ştefan Neaga îşi încerca acordurile sufletului în crearea pieselor muzicale despre meleagurile natale. În 1940 el scrie una dintre cele mai reuşite creaţii de talent – Doina pentru oboi cu acompaniament de orchestră,  iar doi ani mai târziu, în timpul războiului a creat cea de-a doua Doină – pentru soprano de coloratură şi orchestră, scrisă de asemenea în stil naţional cu utilizarea elementelor de improvizaţie ale doinelor moldoveneşti. În 1942 realizează Fantezia moldovenească pentru vioară, pian şi orchestră de coarde, o adorabilă piesă muzicală, care redă tabloul unei sărbători populare. Muzica fanteziei aminteşte de melodiile romanţelor şi ale dansurilor naţionale.

     Tema războiului este frecventă în creaţia compozitorului. Între aniii 1941-1942  compune şi suita simfonică monumentală Moldova pentru orchestra mare simfonică în care, datorită procedeelor melodice, armonice şi timbrale, compozitorul încearcă să dezvăluie acest conţinut, readucând în prim plan intonaţiile febrile ale cântecului haiducesc, invocâd astfel şi trecutul trist al poporului nostru. Episoadele muzicale cuprind melodii dansante. Are loc o dezlănţuire şi un dialog al instrumentelor de suflat şi a celor de coarde. Însă ca formă această suită nu este integră, compozitorul nu reuşeşte să valorifice tot materialul muzical. La aceeaşi temă Şt. Neaga creează în 1943 Poemul despre Nistru pentru orchestra simfonică, care poartă un caracter naţional datorită intonaţiilor de horă moldovenească şi a celor proprii doinei populare,. Din acest motiv lucrarea  a fost pusă la baza dezvotării melodice a poemului.  Poemul despre Nistru este una din cele mai frumoase realizări ale compozitorului, fiind prima creaţie simfonică din muzica moldovenească, care a intrat în fondul de aur al artei muzicale moldoveneşti. O altă piesă pentru vioară şi pian, scrisă în 1942 a fost Horodinca însoţită de subtitlul Amintire despre nunta moldovenească, apoi Improvizaţie, concepută ca o melodie liberă şi curgătoare. Purtând în suflet dragostea faţă de tot ce exprimă sentimentul naţional, compozitorul intuia dintotdeauna la realizarea unui vis al său – să lucreze asupra unui concert pentru vioară şi orchestră. Vioara este instrumentul preferat al poporului nostru. Dar la realizarea practică a acestei idei el a putut trece  în 1943, aflându-se la Moscova. În crearea concertului pentru vioară şi orchestră (D-dur) Ş. Neaga s-a inspirat din creaţia lui A. Haceaturean şi a fost primul de acest gen în istoria muzicii moldoveneşti. Concertul a fost interpretat pentru prima oară la Chişinău în 1945. După război Şt. Neaga revine la Bucureşti, unde îi este greu să supravieţuiască şi se reîntoarce în Chişinăul natal. Îl găseşte schimbat. Viaţa culturală începe să revină la normalitate, sunt reabilitate şi fondate noi instituţii muzicale : Conservatorul, şcoala muzicală specială, şcoala muzicală de şapte ani, apar noi colective interpretative. Lucrând în calitate de director-adjunct  la Conservatorul de Stat se manifestă ca un profesionist în  domeniul muzical, începe scrierea unor noi lucrări ce au la bază frumuseţea naturii ţinutului natal, muzicalitate accesibilă în stil popular şi culori vii. Scrie muzică pentru cântecul Hora biruinţei (vers. Em. Bucov),  Imnul RSSM (vers. B. Istru), cantata sextipartită Ştefan cel Mare (vers. E. Bucov), cântecul liric Paraschiţa (vers. E. Bucov), cantata Basarabenii (vers. L. Corneanu), cantata 25 de ani ai RSSM (vers. A. Lupan şi P. Cruceniuc), oratoriul octopartit Cântarea renaşterii în legătură cu jubileul de 20 de ani de activitate a Capelei corale de Stat „Doina”, ultima creaţie a compozitorului.

   Meritul muzicianului Ştefan Neaga este destul de mare. Activitatea componistică a maestrului cuprinde mai bine de două decenii. Înainte să ajungă la afirmare, Şt. Neaga, ca şi mulţi alţi  muzicieni din generaţia sa a străbătut o cale plină de contradicţii. A fost atent cu publicul pentru care şi-a consacrat munca sa. Îl caracterizează căutările insistente şi dorinţa mare de a scoate în valoare creaţia populară. Anume muzica populară  l-a ajutat să creeze lucrări valoroase, care au îmbogăţit arta noastră muzicală. Este considerat pe drept un cântăreţ al poporului.

 

   Premii şi titluri onorifice:
1944 – Maestru Emerit al Artei din Republica Moldova;
1950 – Laureat al Premiului de Stat.
Din 1934 a fost Membru al Societăţii Compozitorilor Români; din 1944 – membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova.

A decedat la 30 mai în anul 1951 la Chișinău.